Chiar dacă activitatea noastră nu e întotdeauna vizibilă, noi, Cutezătorii Munților suntem mai mereu în mișcare. Suntem căutători de drumuri noi, de experiențe, de descoperit cele mai ascunse cărări și, da, o spunem cu mândrie asumată, suntem gata să punem în valoare și să vă oferim posibilitatea de a găsi frumosul, chiar aici, în județul nostru drag, Satu Mare.

Unii cred ca fericirea e departe în zări și le dorim sa o găsească acolo. Noi credem că fericirea poate fi mai aproape decât crezi, așa cum frumusețea stă mereu (și) în ochii privitorului.

Piatra Bixadului a fost una din țintele încă neatinse de noi până acum, dar aflată pe lista cu lucruri de făcut. Și pentru că am primit de la un bun prieten încă o provocare, Vârful Viscului, aflat, de asemenea, în zona Bixad, am zis că e timpul să le vedem pe amândouă.

Primul pas în orice drumeție nouă este documentarea temeinică, asupra vremii, locului de parcurs, surselor de apa, distanțe și provocări ce pot apărea. O simplă hartă nu te ajută prea mult să evaluezi cu adevărat situația din teren și nu recomandăm genul acesta de abordare, mai ales în rândul începătorilor sau a celor neechipati complet de munte.

Dacă vă hotărâți să vă îndreptați și spre Vârful Viscului, 917 m, cel mai înalt vârf din Munții Oas, țineți cont de faptul că acesta se află în zona de frontieră cu Ucraina. În prealabil trebuie să vă anunțați prezența la Poliția de Frontieră Negrești-Oaș, unde veți primi toate indicațiile necesare pentru a nu comite o contravenție (intrarea în zona de protecție aflată la 20 metri de borna ce indică frontiera) sau chiar o infracțiune (trecerea frauduloasă a frontierei). (Noi ne-am anunțat intenția cu câteva zile înainte la STPF Sighetu Marmației și în ziua drumeției am trecut pe la punctul de frontiera din Negrești-Oaș unde am lăsat lista completa a participanților).

Va trebui sa acceptati faptul că nu veți putea atinge fix Vârful Viscului (aflat oricum în pădure) și că va trebui să vă opriți ascensiunea la vederea bornei indicatoare.

Am pornit în traseu duminică, 27.06.2021 din Bixad. La bifurcatia care duce spre Mănăstirea Bixad, am luat-o în dreapta și am lăsat mașinile, după un drum destul de anevoios, în curte la ultima casă.

Pentru cei fără mașini de teren recomandăm lăsarea mașinilor chiar mai devreme de atât, chiar dacă vor parcurge în plus 2-3 kilometri pe jos. Cei mai curajoși (cu mașini de teren) pot continua urcarea până la Cabana Puiu Rusului, ultima construcție de pe traseu, unde vă puteți alimenta și cu apă sau chiar puteți campa/închiria camere. Priveliștea este superbă și, în plus, există și o baltă de pescuit pentru musafirii amatori (nu a fost cazul nostru dar reținem ideea).

Am continuat drumul luându-ne după cărare, dar și după instinct, ceea ce a însemnat o abordare mai pieptisa și ieșirea propriu zisă din traseu, răsplătită însă de covorul de frăguțe, degustarea lor luându-ne ore în șir, atât la urcare, cât și la coborâre.

O problemă importantă în traseu este lipsa apei. Singurul izvor pe care l-am identificat era de suprafață și Toby, câinele care a ales sa ne însoțeasca din sat a făcut o baie în el înainte sa ajungem sa luam și noi apă. Deci, atenție la patrupede și la cantitatea de apă pe care o aveți la voi! Într-o zi caniculara, cum a fost ziua noastră, lipsa apei putem spune ca a fost principala provocare!

Piatra Bixadului am atins-o după câteva ore de mers prin pădure, dar mai mult pe pajiști, cu soarele bătându-ne direct în cap, ceea ce ne-a reamintit importanța cremei solare de protecție și a capului acoperit de o pălărie ușoară. Panorama este una cu adevărat de văzut, chiar dacă Piatra Bixadului se afla la aproximativ 800 de metri altitudine, ai ce vedea.

Atenție, însă, la zona de stânci și prăpastii, nu ne riscăm viața pentru poze. După o binemeritată pauză de prânz, am hotărât să ne continuăm traseul spre Vârful Viscului, traseu frumos, prin pădurea răcoroasă, aproximativ 40 de minute de la Piatra Bixadului. Abia la vederea bornelor tricolore și a celor galben-albastre ne-am dat seama că nu vom putea atinge efectiv vârful, așa cum îl vedeam noi pe hartă, dar ne-am mulțumit cu bucuria unui traseu rareori parcurs de drumeți (pe tot parcursul zilei nu am întâlnit practic nici un om, de la cabana încolo).

La întoarcere am ales o altă variantă de drum, pe albia unui fost pârâu. Un teren destul de alunecos și accidentat, care ne-a reamintit importanța bocancilor în drumeție, chiar și atunci când sunt peste 30 de grade afară.

După aproape 8 ore de mers, în mare parte în teren descoperit, am ajuns la tanti Maria, cea care ne-a găzduit mașinile, și am mai găsit timp să ne bucurăm de o poveste așa cum numai oamenii locului știu sa o spună.

Au explorat: Kiku, Felicia, Ivan, Alexandra, Lucian, Pușa, Ovidiu, Ștefan și copiii: Ioannes, Juri, Ioachim și Eliza.

Sursa: Asociatia „Cutezatorii Munților”