Marele istoric, Nicolae Iorga, a vizitat în trei rânduri ținuturile satmarene. Aceste vizite au fost consemnate atât în presa vremii, cât și in lucrări ulterioare semnate de dr. Viorel Campean și dr. Marta Cordea, bibliotecari în cadrul Secției de „Carte Veche” a Bibliotecii Judetene Satu Mare. De asemenea, calatoriile satmarene au fost amintite și de Iorga, în scrierile sale.
Prima legătură a marelui istoric Nicolae Iorga cu zona Sătmarului datează de la începutul secolului al XX-lea. Evenimentul este certificat de cartea lui Nicolae Iorga, „Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906”, apărută în anul indicat în titlu.
Relatările despre momentele călătoriei efectuate la începutul de secol XX prin părţile noastre sunt cuprinse în cartea XVIII-a, intitulată „Sălagiul, Sătmarul, Oradea Mare”. Ajuns la Baia Mare, pe atunci un orăşel mai mic decât Satu Mare, Iorga porneste către Satmar.
„Printr-un ţinut de dealuri tot mai joase înaintăm către Sătmar. Firmele de staţii sunt altfel alcătuite, încât numele românesc nu se poate desluşi, nici gâci măcar. Şi totuşi acest nume există. Și totuși acest nume există”, scrie Iorga.
Iată cum descrie Nicolae Iorga, orașul Satu Mare:
„Așa fiind Sătmarul, deplin «patriotic», i s-a făcut marea cinste cu o prea frumoasă gară. Dincolo de dânsa se deschide o aleie, care duce și ea la străzi îmbrăcate cu bazalt lunecos, pe care iarăși le mărginește șirul de arbori. Este electricitate, și se văd linii de tramvai. Casele de pe margini sunt în mare parte mărunte, dar bine îngrijite. Piața pătrată, ca aceea din Sighet, piață ungurească, nouă și pompoasă, fără nici un element istoric, e împodobită cu o foarte mare biserică a catolicilor, iar la celalt capăt ea are un otel care poate sta în orice capitală”.
„Foarte veche aşezare, acest Sătmar – poporul aşa-i zice; nouă ne place însă forma de Satu Mare, din care e posibil să se fi derivat singura formă care e în adevărată întrebuinţare azi. […]Noi avem o biserică unită, unde azi serveşte fiul părintelui V. Lucaci, care el însuşi, într-o situaţie cvasi-vicarială, e reţinut în casă de bătrâneţe. Ortodocşii şi-au pregătit o sală de slujbă într-o casă particulară; se adună bani pentru o clădire vrednică, găsindu-se credincioşi şi prin satele vecine. Se strânge material pentru un muzeu al nostru, şi am găsit aici interesante manuscripte cu cântece populare de acum sute de ani”.
A doua vizită în Satu Mare, datează din anul 1922. În 16 iulie se face un apel semnat de o mulţime de intelectuali sătmăreni:
„Toată suflarea românească a ţinutului sătmărean doreşte să vă aibă câteva clipe şi în mijlocul ei; de aceia, cu multă stăruinţă vă roagă să-i împliniţi această fericită dorinţă, anunţându-ne şi data sosirii”. În 19 iulie se anunţa vizita de a doua zi a istoricului. Relatări despre vizita şi rezumatul conferinţei sale „Graniţe naţionale şi politice”, sunt prezentate în „Satu Mare”.
Sărbătorirea învățătorului George Pteancu (1855-1939) la Carei a fost de fapt motivul unei alte vizite, efectuate de Nicolae Iorga în anul 1927, când a trecut și prin Ghenci.
Credem că este binevenita reprivirea relației dintre Nicolae Iorga și părțile sătmărene, acum la împlinirea a 150 de la nașterea marelui istoric.
Bibliografie:
Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, București, Editura SAECULUM I.O., 2005, pp. 339-340.
„Satu Mare”, Satu Mare, an IV, nr. 44, 31 mai 1922, p. 1; nr. 57, 16 iulie 1922, p. 3; nr. 58, 19 iulie 1922, p. 1; nr. 59, 23 iulie 1922, pp. 1-2; Ibidem, an V, nr. 36, 9 mai 1923, p. 2; Ibidem, an IX, nr. 38, 18 septembrie, 1927, pp. 1-3.
Viorel Câmpean, Nicolae Iorga, călător prin Sătmarul începutului de secol XX, în Oameni şi locuri din Sătmar, vol. II, Satu Mare, Editura Citadela, 2010, pp. 162-165.
Vasile Scurtu, Petru Bran. Un luptător al trecutului românesc din Satu Mare, Tipografia Presa Liberă Satu Mare, Satu Mare, 1939, p. 7.