124 de ani de la nasterea primei parasutiste din Romania. A suferit un accident la Satu Mare

Născută la 21 mai 1897, Smaranda Brăescu, prima paraşutistă româncă cu brevet internaţional şi prima campioană mondială din România la paraşutism, a fost şi la Satu Mare, amintesc dr. Marta Cordea și dr. Viorel Câmpean, într-un articol publicat astăzi pe Facebook.

Un important eveniment aviatic din anul 1930, organizat la Satu Mare, a beneficiat de prezenţa Smarandei Brăescu. Aceasta a suferul o accidentare la Satu Mare.

Mai multe despre prima parasutista romanca puteți citi și în acest articol, publicat de Satmareanul:

https://www.satmareanul.net/2014/11/01/1930-legenda-parasutismului-romanesc-smaranda-braescu-a-suferit-un-cumplit-accident-la-satu-mare/

Accidentul de la Satu Mare a fost consemnat și în presa vremii:

Smaranda

A picat între noi dintre nori. Aşa aş putea să-i spun eu Smarandei Brăescu, prinsonierei spitalului din Satu Mare.

Doctorii, nemiloşii ăştia de doctori, au condamnat-o la câteva săptămâni de nemişcare. În momentul acela, când am zărit-o în pat, am simţit un fel de duşmănie către ei şi duşmănia ce o simţeam parcă s-a unit cu revolta ei mută şi am mai simţit că nerăbdarea ei nu mai încape în albul spitalului înmărmurit, însă între nerăbdarea ei şi între dorinţa ei de a fi sprintenă şi sănătoasă, era, ca o bară, picioruşul ei frânt.

Când eram gata să încep firul unei conversaţii palide de spital, prin ferestrele deschise pătrunseră deodată valurile sonore ale unei simfonii cereşti, trimise de elicea unui aeroplan neastâmpărat, ce zbura zgomotos asupra temniţei ei albe.

Nu am întrebat-o de ce plânge.

Las să plângă. Plânsul e cel mai dulce calmant. M-am supărat însă pe ceilalţi cari erau în odaie cu noi. Ei nu aveau nici un drept să plângă, doar plânsul era patrimoniul ei. Aeroplanul nu venise pentru nici unii din odaie, ci, numai pentru dânsa, pentru Smaranda, prinsoniera spitalului alb din Satu Mare.

În clipele acele am înţeles că Smaranda are inimă, Smaranda plânge. Eu îmi închipuiam că dânsa, era cea mai curajoasă fiinţă omenească din ţară, nu cunoaşte lacrima. Şi, dacă are inimă, nu înţeleg, cum are inimă să se arunce din înaltul văzduhului, de la atâtea mii de metri cu paraşuta, care, în clipa lansării se proiectează pe albastrul cerului ca un sinistru şi alb şi uriaş semn de întrebare: …Doamne, se va deschide oare?

O privesc. Copila aceasta care a oprit răsuflarea atâtor oameni mi se părea acum ca o păsăruică în colivie, cu aripioarele frânte…

Dar ochii ei s-au îndreptat spre mine, m-au chemat şi am început firul palidei conversaţii de spital…

Dariu Pop”.

Tot dintr-o consemnare din presă aflăm cât de mult au îndrăgit-o sătmărenii pe Smaranda Brăescu.

Mai mulţi cetitori ne întreabă de starea sănătăţii paraşutistei Brăescu. Le comunicăm că, dra Brăescu se află încă în spital piciorul rupt fiindu-i pus în ghips. Pentru a fi complect restabilită, are nevoie de vrea [sic!] 6 săptămâni”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.