Directorul Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor, a explicat cum să recunoaştem mielul proaspăt şi de unde să-l cumpărăm, dar şi cum să alegem ouăle din cea mai bună categorie şi ce trebuie să conţină eticheta vopselei de ouă pentru a fi siguri că nu ne otrăvim.
Pentru a nu avea niciun risc de sănătate, Anghel recomandă să cumpărăm produsele alimentare perisabile, respectiv carnea de miel, peştele, ouăle, numai din măcelării şi magazine alimentare autorizate, dotate cu vitrine frigorifice şi termometre şi de unde avem certitudinea că aceste produse sunt controlate din punct de vedere sanitar-veterinar. Specialistul mai spune că un miel cumpărat din „portbagajul unei maşini”, chiar dacă e vândut la un preţ mai mic, nu a fost transportat în condiţii optime, plus că nu avem nici bon de casă cu care să facem o eventuală reclamaţie vizavi de un produs neconform. Însă, indiferent de unde cumpărăm carnea, trebuie să-i verificăm aspectul şi mirosul. Astfel, carnea de miel trebuie să fie roz sau roşie, la suprafaţă cu o peliculă uscată, consistenţa fermă şi elastică, iar mirosul, de produs proaspăt.
„Ca o măsură de prevedere suplimentară este bine să observaţi la mielul cumpărat copita şi dentiţia specifice ierbivorelor – la dentiţie se va urmări în special lipsa caninilor”, mai spune Paul Anghel. Un alt amănunt pe care trebuie să-l avem în vedere este preţul: identic la raft cu cel de pe bonul de casă. Vopseaua cu altă destinaţie decât pentru ouă e riscantă. În privinţa ouălor, ni se recomandă să nu le cumpărăm de pe marginea drumului, chiar dacă preţul este atractiv. Dar, indiferent de unde le cumpărăm, coaja acestora trebuie să fie intactă, normală, fără fisuri şi fără mirosuri străine. La spargere, albuşul trebuie să aibă o consistenţă densă, transparentă, iar gălbenuşul trebuie să fie bine delimitat de albuş. La ouăle vândute în vrac verificăm categoria de calitate – A; de greutate – XL – mai mare de 73 de grame, L – între 63 de grame şi 73 de grame; M – medie, între 53 şi 63 de grame şi S – mică, sub 53 de grame. Totodată, eticheta trebuie să mai conţină indicaţii vizavi de metoda de creştere a găinilor, semnificaţia codului producătorului şi data minimă de valabilitate.
La fel, vopseaua de ouă trebuie cumpărată doar din locuri autorizate şi doar cea cu această destinaţie. Nu se recomandă pentru vopsit ouă folosirea de substanţe utilizate în tipografie sau în industria textilă, întrucât pot exista riscuri pentru sănătate. Eticheta produsului trebuie să conţină numele şi adresa producătorului, lista ingredientelor, instrucţiunile de utilizare şi termenul de valabilitate.
Patiseria de unde cumpărăm cozonacul – în cazul în care optăm pentru această variantă – trebuie să fie curată, iar personalul trebuie să poarte echipament de protecţie sanitară a produselor. Produsele de patiserie neambalate le cumpărăm doar dacă sunt vândute din recipiente curate, la adăpost de praf şi de muşte şi servite numai cu ustensile speciale. Nu este permisă alegerea produselor cu mâna de către consumatori. Ambalajul trebuie să conţină musai şi termenul de garanţie.
Vinul este nelipsit de la masa de sărbătoare, iar eticheta produsului trebuie să conţină pe lângă denumirea sub care se vinde, numele şi adresa producătorului şi volumul net, concentraţia alcoolică, lotul din care face parte, data durabilităţii minimale pentru băuturile alcoolice cu concentraţia alcoolică mai mică de 10% din volum.
Totodată, trebuie specificată categoria de calitate, indicaţia geografică sau denumirea de origine controlată pentru vinurile de calitate, tipul vinului – în funcţie de conţinutul de zaharuri. Aspectul lichidului trebuie să fie limpede, fără depuneri sau impurităţi în suspensie, iar la întoarcerea buteliei cu dopul în jos, conţinutul nu trebuie să se tulbure sau să aibă impurităţi sau scurgeri.