Cu ani în urma, nu mai puțin de 40 de sicrie au fost scoase la lumina zilei. Unele distruse de-a binelea, altele însă pastrate destul de bine, astfel încat arheologii au putut sa catalogheze o parte dintre obiectele funerare și rămășițele pamantesti ai celor ingropati în cripta de sub podeaua bisericii.

Biserica Reformata din Ciumesti, este locul unde se întâlnesc luminile apocaliptice cu întunericul criptei de sub lacasul de cult. Este demn de remarcat faptul ca, bisericile reformate din Berea și Ciumești datează din secolul XII-XIII, iar în acest moment sunt restaurate complet. Totul a început în 2013, odata cu derularea unui proiect transfrontalier, implementat de Eparhia Reformata din Oradea, având ca scop, reabilitarea Bisericii Reformate din Ciumesti. Cu acest prilej, arheologii au avut posibilitatea de a cerceta mai în amanuntime acel loc.

Sapaturile efectuate au dus la descoperirea a nu mai puțin de 40 de morminte, aflate în interiorul dar și exteriorul bisericii. Alături de morminte, în interiorul lacasului de cult, au fost scoase la lumina zilei două cripte din cărămidă, aşezate faţă în faţă. Sicriul aflat într-unul dintre cripte s-a distrus, iar rămășițele osoase erau amestecate cu resturile textile şi lemnul provenite din hainele decedatului şi din sicriu. Însă, in interiorul celeilalte cripte, au fost depuse patru sicrie, dintre care unul aparţinea unui copil. Deşi trei dintre ele erau puternic distruse, un sicriu a fost descoperit intact.

Pe baza inscripţiei parţial reconstituite s-a stabilit că acesta aparţinea baronului Mészáros János, general în armata austriacă. Acesta s-a născut în 1737 la Kunhegyes (Ungaria). În 1778, colonel participă la lupta împotriva turcilor pe teritoriul Moldovei. Mai târziu se remarcă în războiul împotriva trupelor franceze conduse de Napoleon Bonaparte, pentru care, în 1796, primeşte Ordinul Militar „Maria Tereza” în grad de cavaler, împreună cu rangul de baron. Devine general în 1797.

Legătura acestuia cu Ciumeştiul se consolideaza în anul 1768, când se căsătoreşte cu Maria Dioszeghy, văduva moşierului local László Pogányi. Alianţa matrimonială îi aduce lui Meszáros János proprietatea asupra unei părţi din moşia sătmăreană. În 1796 acesta a fost rănit la piciorul stâng, ceea ce îl determina să se retragă în 1798 din armată şi se stabileşte la Ciumeşti. Moare în 1801 fiind înmormantat în cripta bisericii reformate din localitate.

In cripta familiei descoperită la Ciumeşti a fost îngropată și soţia acestuia, Dioszeghy Maria, precum şi copilul lor, mort la o vârstă fragedă. Sicriul de mici dimensiuni a fost aşezat se pare deasupra celui aparţinând mamei, greutatea acestuia provocând cel mai probabil prăbuşirea ansamblului.

În decursul cercetarilor, arheologii au identificat și obiecte textile, care constituie cele mai sensibile piese de inventar. De asemenea, a fost descoperit un craniu de fetiţă care păstra intactă împletitura părului şi pasmanteria cu care au fost împodobite codiţele. Printre resturile umane descoperite în sicriul generalului s-a găsit un os cu urme de fractura, prost sudat, care indică gravitatea rănii suferite la picior de Meszáros János pe câmpul de luptă.

Biserica medievală odinioară catolică din Ciumești a fost construită probabil prin anii 1330-40. Satul nu figurează în registrul de dijmă papală, însă în 1349 apare deja preotul său Nicolae, care era totodată şi viceprotopop de Sătmar.

Populaţia satului, împreună cu nobilii săi a trecut la Reformă pe la mijlocul secolului al XVI-lea, în anii 1550, parohia reformată din Ciumești a aderat în scurt timp la Protopopiatul din Solnocul de Mijloc. Comunitatea a stagnat numeric în decursul secolului al XIX-lea şi a început să scadă constant după 1900, iar astăzi parohia din Ciumești este practic inexistentă.

Despre satul Ciumesti trebuie știut ca prima atestare documentară a localitatii datează din 1298, când a trecut din proprietatea neamului Gutkeled în cea a lui Simon Ördög şi a familiei sale, din neamul Kaplony. Descendenţii din secolul al XIV-lea îşi şi iau numele de Csomaközi, înființând în aşezare centrul rezidențial. În localitate au mai avut proprietăţi importante şi familiile Károlyi, Vetési şi Bagosi. În 1768, familia Csomaközi s-a stins pe linie masculină, astfel pe descendenţa feminină domeniul a intrat în proprietatea căpitanului János Mészáros de Szoboszló, care din 1789 a devenit un conducător de oşti de renume legendar al armatei imperiale austriece, cu rangul de general, iar din 1794 devine și posesor al titlului de baron. El a trăit la Ciumești, fiind înmormântat în cripta bisericii. Fiica sa s-a căsătorit cu un conte Teleki, fiul lor, politicianul László Teleki, fiind una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale revoluţie de la 1848/49.

Sursa foto: Facebook Biroul de Turism Cultural Satu Mare