Astazi, 11 martie 2021, se implineste exact un an de cand scolile au fost inchise in Romania. Daca cei mici, din clasele I-IV, sau cei din clasele terminale au mai ajuns la scoala, din cand in cand, exista cateva sute mii de elevi (clasele a-V-a, a-VI-, a-VII-a, a-IX-a, a-X-a, a-XI-a) care au fost la scoala in ultimul an exact…13 zile.

Sau cei din saptamana alternativa (sistem hibrid) – 15 zile. Pentru a constientiza impactul pe care il are o astfel de izolare asupra unui copil sau adolescent faceti un exercitiu de imaginatie: ganditi-va ca in ultimul an ati fi mers la serviciu doar 13 sau 15 zile, iar apoi inmultiti de cateva ori sentimentul de anxietate care apare doar la acest gand. Si nici atunci nu veti avea imaginea exacta a starii pe care o are un adolescent dupa un an de izolare.

Din cauza acestei izolari, cel mai mult sufera adolescentii, pentru care apartenenta la grup este vitala in aceasta perioada a vietii. Dincolo de lacunele de cunostinte pe care le creeaza scoala on line, daunele psihologice sunt uriase.

Actiunea de izolare fortata a copiilor nostri a inceput in 11 martie 2020, cand portile tuturor scolilor s-au inchis. Parea o solutie salvatoare de moment, in care se inchidea tot, pentru a limita raspandirea epidemiei de coronavirus.

Raman cateva intrebari. Avand in vedere ca au aparut noi tulpini ale virusului, si pare ca pandemia vine in valuri, cat avem de gand sa ii tinem pe acesti copii acasă ? Cinci ani ? 10 ani ? De ce nu ii ducem macar cand numarul de cazuri scade la școala ?