1 Decembrie 1918. Satmareni la Adunarea de la Alba Iulia

Ziua de 1 Decembrie are o semnificaţie deosebită pentru români: pe de o parte, ea simbolizează sfârşitul „Marelui Război de Întregire”, sfârşitul unei lungi perioade de greutăţi şi nesiguranţă, iar, pe de altă parte, înseamnă realizarea unei dorinţe care a crescut şi s-a intensificat în sufletul românilor, şi anume, Unirea Transilvaniei cu România şi realizarea României Mari.

Când ne gândim la ziua de 1 Decembrie, ne gândim şi la Alba Iulia, oraşul în care români din toate colţurile Transilvaniei s-au adunat ca să îşi exprime dorința şi acordul privind realizarea Marii Uniri.

La acest eveniment deosebit de important pentru viitorul ţării au participat şi reprezentanţi ai sătmărenilor. Pentru ei, drumul spre Alba Iulia a debutat în dimineaţa zilei de 30 noiembrie. Până la gările din localităţile mai mari, el a fost parcurs cu căruţa. Trenurile spre Alba Iulia sunt împodobite şi poartă însemnele fiecărui judeţ sau ţinut: Ţara Oaşului, Sălaj, Marmaţia etc. De-a lungul drumului se ataşau noi vagoane, care cuprindeau delegaţii din alte judeţe. Pe tot parcursul călătoriei se cântau cântece patriotice. În gări, “trenul Unirii“ era aşteptat de populaţie cu drapele şi ovaţii”.

Aferent gesticii specifice momentului 1918 se poate menţiona şi intonarea colectivă a actualului imn naţional: “Deşteaptă-te, Române”, dar și a cântecelor patriotice (“Hora Unirii”, “La arme”), aspect ce consolidează o stare de spirit a mulţimii, întreţine entuziasmul, fiind, totodată, expresia unei descătuşări a sentimentului naţional.

1 Decembrie 1918 reprezintă un moment din istoria naţională în care oamenii simpli, ţărani, meşteşugari, comercianţi, convinşi că prezenţa lor este deosebit de importantă, au participat din proprie iniţiativă la Adunarea de la Alba Iulia, având crezul că şi ei îşi pot aduce contribuţia la realizarea dorinţei de unire. Nu a existat în relatările participanţilor o percepţie pregnantă a liderilor politici şi naţionali, majoritatea mărturiilor relatând despre un personaj colectiv, şi anume mulţimea entuziastă. Eroul principal al acestei adunări a fost mulţimea, cea care şi-a exprimat prin simpla ei prezenţă convingerea că şi ea contează în înfăptuirea unui deziderat naţional.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.