Indignarea fata de măsurile aplicate la gradinitele și școlile din Romania, care au prea puțin de-a face cu rationalul, atinge cote tot mai mari. Părinții sunt revoltati fata de măsurile impuse de autorități.

Iată mesajul unei mamici din Satu Mare:

„România te iubesc, dar Românie ești pierdută.

Prima zi de gradi 2020. Ies din casă cu copilul și mergem spre grădi. Ajungem acolo, în curte, și m-am trezit brusc cu sentimentul că am uitat acasă cartela cu care luam lapte sau pâine de la alimentara înainte de 1989. Un rând infernal la intrarea în grădiniță de zici ca s-au adus pui vii la aprozar, tot pe vremea lui Ceaușescu.

Ce era diferit în toata incursiunea astea de sentimente a fost că îmi țineam de mână copilul și nu mama. În rest peisajul din jurul meu mă ducea cu gândul înainte de 1989. În tot acest timp fiul meu, grupa mare, care nu înțelegea de ce nu pot intra cu el în grădi să îl las în fața salei de grupă, plângea și mă ruga să nu îl abandonez la grădi. Bă, ești nebun? Nu intrăm în clădire ca să păstrăm disțanta socială. Dar nu are nici o treabă, deoarece copii ies de la grădi și tot împreună se joacă în parcuri sau în fața blocului pe betoane. Doamna educatoare poate e vecina unuia din copii, și nu are voie sa se întâlnească? Asta la grădi, că doar nu se va muta copilul sau doamna. Deci care distanță? Distanța dintre vidul celor care au creat și conduc rahatul asta. Deși rahat e un cuvânt prea domnesc pentru ei. Până când mai trebuie să înghiți acest rahat? Până când mai trebui să fie marionete în Țara lui Papură Vodă?

Eu singura nu mă pot lupta cu morile de vânt, că demonii sunt mari, dar dacă ar mai fi oameni din alt film ca mine (eu așa mă simt ca sunt din altă lume sau din alt film) poate am avea o șansă să îmblânzim demonii. La fel cum ghețarii se topesc, așa te ștergi tu Românie, pădurile ți le-au furat, tezaur ciuciu nu-l mai ai, mai ai o dragoniță care își mai mișcă coada când e amorțită (însă nu suficient de tare), mai ai câțiva speriați care sunt din alt film și nu știu dacă sufletul tău de țară mai are speranță destulă, iar putere mai ai oleacă dar ai nevoie de susținere și ajutor. Doar că poporul tău e sub vraja vidului și mai durează puțin să te trezești și să îți reintri în drepturi” este mesajul unei mamici din Satu Mare.