Se implinesc 98 de ani de la nașterea prozatorului Marin Preda

Astazi, 5 august, se împlinesc 98 de ani de la naşterea lui Marin Preda, nuvelist, romancier, scriitor, traducător, autorul care a lăsat literaturii române un tezaur: „Moromeţii“, „Delirul“, „Întâlnirea din pământuri“, „Cel mai iubit dintre pământeni“ sau „Marele singuratic“, etc.

Marin Preda s-a născut la 5 august 1922, într-o familie de ţărani din Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, părinţii săi fiind Joiţa Preda şi Tudor Călăraşu – „de profesie plugar”. Părinţii săi nu erau căsătoriţi oficial, pentru a-şi putea păstra, fiecare, lotul de pământ primit la sfârşitul războiului.

Editorial, a debutat cu volumul de nuvele “Întâlnirea din pământuri” (1948), care a adus o viziune distinct proprie asupra lumii rurale. Au urmat apoi nuvelele “Ana Roșculeț” (1949), “Desfășurarea” (1952, Premiul de Stat), “Ferestre întunecate” (1956), “Îndrăzneala” (1959), “Friguri” (1963); romanele “Moromeții” (I-II, 1955-1967, Premiul de Stat în 1955) — considerat operă fundamentală a literaturii românești postbelice, “Risipitorii” (1962), “Intrusul” (1968, Premiul Asociației Scriitorilor din București), drama în trei acte “Martin Bormann” (1968), “Imposibila întoarcere” (eseuri, 1971, Premiul Asociației Scriitorilor din București), “Marele singuratic” (1972, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor), “Delirul” (1975), “Viața ca o pradă” (1977, Premiul pentru publicistică al Uniunii Scriitorilor), “Cel mai iubit dintre pământeni” (I-III, 1980) — ultima operă a scriitorului.

Cel mai iubit dintre pământeni” poate fi definit ca un roman total. Nu roman-fluviu, unde desfășurarea este orizontală și cronologia întinsă, nici roman-ciclic, unde temele și destinele se înșiră ca mărgelele pe ață, ci roman total: romanul unui destin care asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin”, arăta Eugen Simion în prefața celei de-a treia ediții a romanului (1987, Editura Cartea Românească).

Unele dintre romanele lui Marin Preda au fost traduse în limbile franceză (“Marele singuratic”, în 1975) și suedeză (“Intrusul”, în 1976). A tradus, singur sau în colaborare, din Albert Camus (romanele ”Străinul”, ”Ciuma”), F.M. Dostoievski (“Demonii”).

Proza sa a oferit subiecte de film ale căror scenarii au fost semnate, unele, chiar de scriitor: “Desfășurarea” (1954, în regia lui Paul Călinescu), “Porțile albastre ale orașului” (1973, în regia lui Mircea Mureșan, film distins cu Premiul Asociației Cineaștilor din România în 1974), “Marele singuratic” (1976), sau de alți autori — “Imposibila iubire” (1983, în regia lui Constantin Vaeni), “Moromeții” (1986, în regia lui Stere Gulea, film distins cu Premiul ACIN în 1987), “Cel mai iubit dintre pământeni” (1992, în regia lui Șerban Marinescu).

A fost ales membru corespondent al Academiei Române — Secția de științe filologice, literare și artistice, la 1 martie 1974, devenind membru titular post-mortem la 3 iulie 1990.

A încetat din viață la 16 mai 1980, pe când se afla la Casa de Creație a Scriitorilor de la Mogoșoaia, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.