Persoanele care vin din zone cu risc epidemiologic și cele care au avut contact direct cu o persoană confirmată cu coronavirus au obligația să stea 14 zile în carantină. Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive. Aceasta se poate face la domiciliu sau la spital. Atât măsura carantinării, cât și cea a izolării pot fi contestate în instanță.

Potrivit Legii carantinei și izolarii, cei infectați pot refuza tratamentul, însă trebuie să accepte izolarea pentru cel puțin 48 de ore, timp în care să fie investigați clinic și paraclinic.

În situația în care o persoană refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locația declarată de acestea, sau dacă încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deși a consimțit-o anterior, medicul sau organele de control recomandă, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spațiul special desemnat de autorități, dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.

Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză.

Măsura se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubație sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, din acel moment fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării.

Pacienţii asimptomatici vor fi evaluaţi în primele 48 de ore, iar după aceea pot merge în izolare la domiciliu până la 14 zile.