PAMFLET. „Structuri de forță” sau despre impotența bine plătită. De ce nu dispar comercianții de țigări de contrabandă din piețele sătmărene?

Fie statul cât de tare, contrabanda este-n floare în piețele din Satu Mare. Statul – în speță, ceea ce intră în categoria „structurilor de forță” (Poliție, Jandarmerie, Justiție, Poliție locală etc) – este tare doar în gură atunci când vine vorba de „pașnicii” comercianți de țigări de contrabandă din piețele sătmărene, ca să dăm acum doar unul dintre exemplele cotidiene foarte clare și cunoscute până și de maidanezii de prin șanțuri.

Un exemplu clar de caz neparticular

Continuăm particularizarea relativă a subiectului și vorbim mai concret despre cea mai aglomerată și-nghesuită piață din municipiul Satu Mare, piața „Someș” (care deservește în principal trei cartiere: Micro 14, Micro 15 și Micro 16).

Mult mai conștiincioși decât însuși prototipul ideal al celui mai bun muncitor de pe planetă, acești „comercianți” – necuprinși în nici o evidență birocratică sau, Doamne ferește!, fiscală – care oferă, uneori la limita agresivității, tot felul de țigări de contrabandă, se prezintă în fiecare dimineață la muncă, fie ploaie, fie vânt, fie crize pe pământ. Aceștia fac ore suplimentare fără crâcnire, își asigură toate complicitățile necesare pentru ca procesul de comercializare să decurgă fără incidente majore, au sindicat neomologat care intervine în mod specific – cu „oameni de ordine” specializați în înjurături, amenințări, intimidări sau, la nevoie, pumni și fluturări de cuțite – dacă vreun om obișnuit, fie el cumpărător de pătrunjel sau producător cinstit care încearcă să supraviețuiască din vânzarea legumelor sau fructelor sale, are „tupeul ordinar” să pună vreo întrebare sau să-i roage (da, să-i roage!) să-l lase să-și vadă liniștit de preocupările lui.

Salariul ce-l primesc doar ca să știu și să privesc

De ani de zile – adică nu de ieri sau de azi, doar -, fiecare dintre acești distribuitori perseverenți de țigări de contrabandă este cunoscut, îndosariat și salutat politicos de diverși reprezentanți ai „structurilor de forță” care au în fișa postului și chestia aia care se numește „prevenirea și combaterea faptelor de deținere și comercializare ilegală de produse nealimentare supuse accizării”. Polițiștii, jandarmii, structurile informative mai secretoase orecum DGIPI și DGA, polițiștii locali și toți ceilalți  vajnici combatanți oficiali ai contrabandei știu exact cine sunt acești comercianți din piața Someș (și din toate celelalte piețe, dealtfel), știu exact cine sunt furnizorii acestora și cum funcționează această „caracatiță” a distribuției de țigări de contrabandă. Și toți aceștia, cei care știu despre asta sunt și bine plătiți (cam două salarii medii pe economie, fiecare) fix din impozitele și taxele achitate de sătmărenii cinstiți. Doar că ei nu sunt plătiți exclusiv pentru a ști. Problema este că, indiferent de dotări și de atribuții legale de serviciu, nici una din aceste „structuri de forță” nu reușește să se învârtoșeze în așa fel încât să-i înlăture, o dată pentru totdeauna, măcar pe acești comercianți de fiecare zi care sunt cunoscuți de ani de zile. Ceea ce este (încă) o dovadă a impotenței acestor „structuri de forță”. O dovadă a impotenței bine plătite de ani de zile.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.