O tânără sătmăreancă, născută în acest nord de țară a avut (și și-a îndeplinit) un vis frumos. Visa să meargă în Egipt și să studieze templele ridicate de faraoni și să devină egiptolog. Erika Rosa Feleg, a reușit să-și îndeplinească visul, deși nu multe lucruri, nici măcar domeniile de studiu din facultățile din țară, nu o ajutau să pășească pe drumul său. În prezent, tânăra lurează la Universitatea din Memphis, Tennessee (SUA), unde își va susține doctoratul.

Sătmăreanca noastră este unul dintre puținii egiptologi originari din România. Probabil că îi poți număra pe toți pe degetele de la o mână. Erika a reușit să învețe singură hieroglifele în facultate, cunoaște medio-egipteana, egipteana târzie și alte 4 limbi străine, a petrecut luni de zile în siturile arheologice din Egipt în timpul proiectelor de cercetare desfășurate de universitate, a publicat o carte împreună cu doi egiptologi americani și a apărut într-un documentar realizat de Discovery.

“A fost prima oră de istorie și profesoara ne-a dus la muzeul județean. Și încă era organizarea aia veche de istorie comunistă, și ne plimbam noi prin muzeu și dintr-o dată dăm de două statuete egiptene. Și țin minte că nu numai eu, dar și alții, am întrebat-o „de ce sunt statuetele alea acolo”, „de ce avem noi treburi din Egipt în Satu Mare” și ea nu putea să răspundă. Zicea „nu știu exact de ce le avem”. Mie mi s-a părut interesant că sunt acolo”, povesteste Erika.

Mai târziu a ales liceul „Ioan Slavici” din oraș, doar că a nimerit la un profil real. Timp de un an Erika a făcut doar o oră de istorie pe săptămână. La finalul clasei a IX-a a decis să se mute la profilul uman.

„Am fost așa … o elevă de nouă…aproape 10. N-am fost de 10 curat. Mie nu-mi plăcea stilul lui de predat. Avea el eleve pe care le trimitea la olimpiadă. Eu nu m-am calificat și nici nu prea voiam că ceea ce se aștepta era să regurgitez tot ce a dictat el. Tu regurgitai pe hârtia de examen și atunci primeai 10. De ce?”, spune tanara.

Treptat, Egiptul a început să ocupe o parte tot mai mare din viața ei. Prietenei sale de atunci, Raluca, îi povestea „non-stop” despre Egipt, părinților la fel:

“Totul era despre Egiptul antic, tot timpul. Mama și-a dat seama după două luni că faza asta cu Egiptul nu se termină, deci e ceva serios. Pentru că citeam în timpul liber și pe urmă îi ziceam „Mami, știi că Hatshepsut a făcut nu știu ce? Sau Ramses al II-lea a făcut nu știu ce? Sau au un zeu numit nu știu cum care se ocupă de bere?” În fiecare zi eram ca o casetă stricată cu tot felul de informații de care tu nu aveai nevoie”, spune Erika pentru jurnalistii de la Greatnews.

„Dacă găseam ceva în cărți despre hieroglife aveam un caiet special și le scriam acolo. Îmi făceam notițe gen hieroglifa asta înseamnă asta. Până la facultate n-am avut o carte de gramatică egipteană. Și atunci colecționam ce găseam, fragmențele de prin cărți”.

La 14 ani, mama ei i-a cumpărat un pandantiv din argint în formă de „ankh”, o hieroglifă ce reprezintă cuvântul pentru „viață”, și care este cunoscută popular și drept „crucea egipteană”, deși nu are nicio legătură cu creștinismul.

În clasa a XI-a, prietena ei Raluca s-a gândit că cineva atât de pasionat de Egipt ar trebui să ajungă neapărat acolo. Așa că le-a scris celor de la emisiunea „Surprize, surprize” de la TVR, prezentată de Andreea Marin, și care le îndeplinea visurile românilor suficient de norocoși să fie selectați din mulțimea de scrisori primite.

Scrisoarea Ralucăi le-a atras atenția celor de la TVR, care au decis să îi facă o surpriză Erikăi și să o trimită într-o excursie în Egipt. Au intrat în legătura cu mama Erikăi și le-au chemat pe amândouă la București. Erika știa că urmează să fie intervievată deoarece obținuse locul I la concursul de referate.

Când a ajuns la TVR, i-au spus că studioul nu era gata deocamdată și că era nevoie de public la „Surprize, surprize”: „ . Și atunci am stat noi la „Surprize, surprize”. Mie nu-mi plăcea programul respectiv deloc. Nu mi-a plăcut de Andreea Marin deloc – mi s-a părut că e total falsă. Când m-am așezat acolo eram așa supărată că o să pierd două ore din viața mea uitându-mă la Andreea Marin. Și atunci stau acolo și începe spielul (jocul – n.r.) cu egiptenii. Dansatoarele erau îmbrăcate în stil egiptean, s-au prefăcut ele că dansează în stil egiptean, și normal că primul meu gând a fost „La naiba, sunt odată și eu într-un studio și acum o să mă uit la un tâmpit care este premiat cu o excursie în Egipt în timp ce eu stau aici”. Nu m-am gândit nicio secundă că o să fiu eu. Una dintre clauzele importante era că tu nu aveai voie să știi ce se întâmplă. Că ei voiau reacția aia de „UAU, o Doamne!”. Și atunci eu n-am știut ce se întâmplă până în ultimul moment”.

Excursia în Egipt a avut loc după un an, la începutul clasei a XII-a. TVR-ul a pus-o pe Erika în legătură cu o trupă de teatru din România care participa la un festival internațional de teatru ce avea loc în Cairo. Pentru participanții la festival, cazarea și mesele la hotelul de 5 stele din Cairo erau plătite de guvernul egiptean, iar Erika a fost alipită grupului. Și-a plătit singură biletul de avion, intrările la obiectivele turistice, precum și cazarea în Luxor.

„Am fost acolo timp de 10 zile. În primele 5 am fost în Cairo. Ei făceau chestiile lor de teatru, eu mă duceam cu încă două doamne care erau acolo ca sponsori și ne plimbam peste tot. Ne-am dus la piramide, ne-am dus în muzeu”.

„Pe urmă voiau să se ducă și în altă parte, nu numai în Cairo. Puteai să alegi între Luxor ca destinație sau muntele Sinai, cu mănăstirile. Apoi ultimul lucru pe care voiam să-l văd au fost mănăstirile creștine din Sinai. Să vezi ce campanie de forță am făcut eu: mergem în Luxor, ai Valea Regilor, ai Valea Reginelor, ai două temple, ce mai vrei?. De ce te duci în muntele Sinai pentru o mănăstire în mijlocul nimicului? Și am reușit să le conving și ne-am dus în Luxor”.

Atunci, în clasa a XII-a, s-a decis – definitiv – că vrea să devină egiptolog.

Până la sfârșitul anului III de facultate Erika a reușit să învețe medio-egipteana (limba vorbită în timpul Regatului mijlociu, în perioada 2050 î.Hr. – 1710 î.Hr., care este considerată egipteana clasică) în procent de 70%: „Erau unele chestii cu sistemul verbal pe care nu le-am înțeles eu chiar bine. Pe de-o parte din cauza manualului care era depășit, pe de altă parte nu le-am înțeles și n-am avut pe cine să întreb”.

După ce a terminat facultatea în 2007, Erika s-a întors în Satu Mare. Spera să își continue studiile cu o specializare în Egiptul antic, însă lucrurile nu erau simple deloc. S-a angajat la Muzeul Județean din Satu Mare pe un post de consultant arheologic, ceea ce însemna că făcea de toate. Desena piese ceramice, făcea planuri pentru săpături, traducea articole în română, maghiară, engleză. A învățat să folosească Adobe Photoshop și Adobe Illustrator și a început să facă și planuri pentru manuscrise.

Timp de un an de zile a lucrat aici, încercând în paralel să găsească un loc unde să poată face egiptologie. A trimis o mulțime de e-mail-uri către universități din Europa, de la Cambridge la Budapesta, însă de cele mai multe ori i s-a spus că nu poate veni la un masterat în egiptologie deoarece ea nu a studiat egiptologia la facultate.

„Am aplicat, m-au selectat ca student, mi-au oferit și bursă. Bursa a fost pe baza mediei în general, a experienței. Nu ținea de un test. A trebuit să le trimit notele convertite în sistemul american, o scrisoare de aplicație în care explicam ce vreau să fac, o mostră de scris – un referat în engleză”.

Deoarece a obținut o bursă nu a trebuit să plătească taxa de școlarizare care ar fi fost de 4.000 de dolari pe semestru.

În Statele Unite, sistemul le permite studenților de la masterat și de la doctorat să fie angajați ca asistenți pentru diferiți profesori și să fie plătiți pentru munca lor:
„Te angajează pe un fel de part time, lucrezi pentru ei 20 de ore. Ori ești un fel de secretară, ori ajuți în corectatul referatelor, testelor pentru un profesor anume, ori să zicem predai dacă ai calificarea respectivă, sau ești un fel de bibliotecar de departament. Ei îți plătesc un salariu și îți plătesc și taxa de școlarizare. Eu, de când am ajuns aici, nu a trebuit să plătesc pentru școală”. Singurul lucru pentru care a trebuit să facă un împrumut bancar a fost căminul din campus, care costa 4.000 de dolari pe semestru.

În anul I de masterat a terminat de învățat medio-egipteana.

În plus, dincolo de cărți, Universitatea din Memphis desfășura un proiect de cercetare epigrafică (a inscripțiilor) în Egipt, astfel încât Erika a început să călătorească în mod constant la Luxor.

Proiectul condus de Peter Brand, coordonatorul tezei de doctorat al Erikăi, are ca scop înregistrarea tuturor inscripțiilor sculptate în relief pe zidurile interioare și pe coloanele Sălii Hipostile de la Templul lui Amun-Re de la Karnak, din Luxor.

„Eram plătită ori din banii lui de proiect, ori de către Departamentul de Istorie ca să mă duc. Niciodată nu a trebuit să dau bani din buzunarul meu ca să mă duc să călătoresc, să fac cercetare. Ei au tot felul de burse de cercetare, de călătorie, pentru care poți să aplici”.

O misiune de cercetare în teren durează de obicei o lună-două, însă au fost și excursii de lucru mai lungi. În 2015, de exemplu, Erika a petrecut 6 luni la Karnak alături de un fotograf. De când a venit în SUA, Erika a mers de 6 ori în Egipt.

După ce își va da doctoratul Erika se gândește să facă un post-doctorat de 2 ani la Universitatea din Chicago sau să își găsească un post permanent cu catedră undeva în Statele Unite: „Sunt în faza în care aplic la tot felul de posturi cu catedră care apar”.

Însă fata plecată din Satu Mare în urmă cu 10 ani știe ce are de făcut: „Dacă mi-ai fi spus în liceu că eu o să fiu în SUA scriindu-mi doctoratul despre un templu egiptean ți-aș fi spus „Cară-te…”. N-aș fi crezut că o să ajung atât de departe și nici acum nu-mi prea vine să cred. În fine, e totul despre perseverență, să tot încerci până reușești”.