Zilnic, 6 copii sunt abuzați sexual în România, spun statisticile. Un studiu realizat la inceputul acestui an arata ca 1 din 6 băieți și 1 din 4 fete sunt victime ale abuzului sexual până la vârsta de 18 ani. 

Vrem să schimbăm datele statistice? Numai prin prevenire vom reuşi. Noi, adulţii, suntem datori să recunoaştem abuzul sexual asupra copilului şi să investigăm atunci când avem suspiciuni. Ei, singuri, nu se pot apăra.

Fazele abuzului sexual asupra copilului

Implicarea. Abuzatorul include copilul într-o relaţie ,,specială”. Atenţia de care se bucură copilul îl poate atrage să petreacă mai mult timp în compania agresorului.
Interacţiunea sexuală. Comportamentele sexuale progresează de la forme aparent inofensive (atingeri, mângâieri), până la forme intruzive, copilul devenind înspăimântat sau confuz.

Faza secretului. Agresorul ameninţă/constrânge victima să nu spună ce s-a întâmplat. Dacă e o persoană apropiată (tată, frate, membru de familie) agresorul poate încerca să izoleze victima de prieteni sau confidenţi cărora ar putea să le povestească despre situaţia abuzivă.

Faza de descoperire. Abuzul este descoperit accidental sau prin raportarea de către copil unui adult ori în cadrul unui consult medical.

Faza de supresie. În mod frecvent, copilul tinde să îşi retragă declaraţiile, mai ales dacă abuzatorul este o persoană apropiată. Uneori, chiar membri familiei fac presiuni asupra victimei în acest sens, căutând să ,,normalizeze” sau să minimalizeze importanţa acestor fapte.

Mare parte dintre aceste abuzuri rămân neştiute decât de victima însăşi. Deşi şi-ar dori să dea totul uitării, victimele abuzurilor sexuale în copilărie constată de-a lungul vieţii că experienţa abuzivă şi-a pus amprenta asupra lor. Tratarea este de lungă durată, e anevoioasă şi necesită, de cele mai multe ori, ajutor psihoterapeutic de specialitate.