Galeria Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Satu Mare a fost vineri, 26 februarie, gazda evenimentului „De Dragobete, iubește românește”.
Directorul instituției gazdă, Robert Laszlo, a vorbit despre importanța organizării unui astfel de eveniment de către sătmăreni. Acesta a explicat participanților semnificația tablourilor care au fost expuse în sală.
„Chiar ieri am avut deschiderea vernisajului artistei noastre Cristina Moldovan și dacă verificăm și ne uităm atent la aceste lucrări, deja ne duce gândul spre primăvară și semnificația acestei zile … partea această constă de a marca și de a valoriza părțile noastre tradiționale”, a declarat Robert Laszlo.
Directorul Colegiului Național „Doamna Stanca”, Anna-Maria Marușca, a felicitat-o pe eleva sa, Raluca Dumitru, pentru că este mereu prezentă la evenimentele deosebite organizate în județul Satu Mare și pentru că reușește mereu, cu vocea ei, să încânte sătmărenii.
Și pentru că tema evenimentului a fost Dragobetele, consultantul artistic al Centrului de Creație, Loredana Știrbu, a dat citire câtorva obiceiuri, tradiții și superstiții de sărbătoarea iubirii.
Publicul a fost încântat de renumitul folkist sătmărean George Negrea și talentata Raluca Dumitru. Cei doi au oferit participanților o seară frumoasă de Dragobete.
În cadrul evenimentului, au fost premiați de către Asociația „I.C. Brăteanu” și un grup de tineri cu rezultate artistice deosebite.
Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie. Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul „Tradiții și obiceiuri românești”, coordonat de editura Flacăra. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet.
Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.
De aici și celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”. Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete. Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.
Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.
Cu ocazia zilei de Dragobete, batrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.
În anumite sate ale României, din pământ se scot, de Dragobete, rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
Este, de asemenea, obligatoriu ca de Dragobete bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin.
Bărbații nu au voie să necăjească femeile și nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi așteptă o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic. Atât băieții, cât și fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire întreg anul.
Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute de Dragobete.
Lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise de Dragobete. În schimb, curățenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.
Nu ai voie nici să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.
În unele zone ale țării, ajunul zile de Dragobete este asemănător ca simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să gasească iubirea adevărată.