Tradiția monahală în acest loc din actuala comună Craidorolț începe în jurul anului 1300, când și-a găsit aici sălașul un călugăr pustnic cu numele Teigheni.
Fiind atrași de viața și de faptele minunate ale acestuia, unii creștini doritori să trăiască în chip cât mai plăcut lui Dumnezeu s-au adunat în acest loc, construindu-și o bisericuță de lemn și case de locuit. S-a format astfel o „sihăstrie-sătească” pe care, cu timpul, au înconjurat-o casele țăranilor, transformând-o într-un sat, căruia i-au pus numele Țeghea – derivat din numele întemeietorului sihastru, iar bisericuța sihăstrească a rămas ca biserică a satului.
Din această biserică de lemn, arsă în vremea Reformei, se mai păstrează și azi o grindă, așezată ca bază mediană la iconostasul bisericii de zid, ridicată de săteni, prin 1767, pe fundamentul vechii bisericuțe. Din cauza evenimentelor istorice din trista perioadă a anilor 1700-1918, a fost imposibilă venirea aici a unui ierarh care să sfințească biserica.
Abia în toamna anului 1994, după mai bine de 225 de ani, P.S. Justinian Chira, Episcop al Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un numeros sobor de preoți și mulți credincioși, târnosește biserica. Piatra de temelie a actualei mănăstiri de călugărițe, ce poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”, se pune în vara anului 1995, reînnodându-se astfel firul tradiției străbune pentru acest mic sat transilvănean. Cu mari eforturi și sacrificii, mica obște a reușit să ridice aici, în scurt timp, un complex monahal în toată puterea cuvântului, care cuprinde: bisericuța de lemn în stil maramureșean, o casă monahală cu două niveluri și 25 de chilii, un paraclis, un spațiu pentru găzduirea pelerinilor, anexe gospodărești, ateliere de pictură, broderie și roitorie.
În mănăstire se află câteva dintre moaștele celor 40 de Sfinți Mucenici. În viitorul apropiat urmează să înceapă lucrările pentru construirea bisericii din zid. Trebuie menționat faptul că aceasta este prima mănăstire de maici din județul Satu Mare și singura din istoria românilor sătmăreni până în anul 1998.
Mănăstirea Scărișoara Nouă
Mănăstirea este situată în comuna Pișcolt, la 28 km de municipiul Carei și 62 km de municipiul Satu Mare (prin DN Oradea – Satu Mare). Lăcașul de cult a fost înființat în anul 1991 de către comunitatea de moți stabiliți în satul Scărișoara Nouă, ca urmare a reformei agrare din anul 1924.
Scărișoara Nouă, care la originea sa a fost un paraclis, a luat ființă, prin grija Prea Sfințitului Iustinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, ca mănăstire de călugări cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Actualmente, mănăstirea cuprinde: biserica în stil bizantin, chiliile călugărilor, anexele gospodărești, turnul-clopotniță și chiliile pentru pelerini. Pictura este una realistă, în stil bizantin, predominând culoarea roșu și albastru, fapt ce dă lăcașului o profundă ambianță de liniște, seninătate și un adânc duh de rugăciune, îndemnând toți credincioșii la liniște, pace lăuntrică și înălțare duhovnicească. În biserică se află spre închinare patru icoane, și anume: Maica Domnului, Maica Domnului Portărița (copie după Sfânta Icoană de la Mănăstirea Iviru din Sfântul Munte Atos), Mântuitorul nostru Iisus Hristos și Sfântul Ioan Botezătorul. Altarul de vară al mănăstirii, aflat în spatele bisericii, în pădurea de salcâmi, a fost realizat în stil maramureșean din lemn de stejar și este considerat o adevărată bijuterie arhitecturală.
Turnul-clopotniță are două etaje și mansardă, aici existând osibilitatea de cazare pentru 25 de persoane. În turn se află clopotnița, în care sunt așezate trei clopote. Mănăstirea numără în prezent șapte viețuitori.