Cele aproximativ 100.000 de clișee fotografice, dar și corespondențe și documente scrise de mâna renumitului fotograf Ioniță G. Andron au intrat în patrimoniul Muzeului Județean Satu Mare. Anunțul a fost făcut azi, 17 septembrie, în cadrul unei conferințe de presă susținute de conducerea instituției.

La întâlnirea cu jurnaliștii au participat președintele Consiliului Județean (CJ), Adrian Ștef, directorul Muzeului Județean, Felician Pop și istoricul prof. dr. Claudiu Porumbăcean.

După negocieri îndelungate Muzeul Județean Satu Mare a reușit achiziționarea colecției de fotografii și documente ale lui Ioniță G. Andron, de la fiul acestuia, care în prezent locuiește în municipiul Brașov. Pentru întreaga colecție s-a plătit suma de 60.000 de euro. Fotografiile și documentele vor fi inventariate, după care vor putea fi văzute și de către vizitatorii instituției.

„Vorbim despre un document inestimabil. Cele 100.000 de clișee au fost realizate de Ioniță G. Andron pe parcursul a 50 de ani și redau imagini din Țara Oașului”, spune directorul Muzeului Județean.

În demersul cu privire la cumpărarea acestor documente, instituția sătmăreană a avut o concurență serioasă din partea Academiei Române dar și a muzeului din Cluj care au dorit această colecție inestimabilă ca valoare.

În luarea de cuvânt Adrian Ștef a declarat că „sunt mulțumit că am reușit să achiziționăm această colecție. Pe această cale, lansez ideea ca tot ce aparține de Satu Mare, documente, fotografii și așa mai departe să fie aduse acasă”.
Arhiva documentară conține 17 volume de corespondețe, cu peste 3.000 de scrisori, manuscrise ale lui Ioniță G. Andron, documente personale ale acestuia, toate grupate în 143 de unități arhivistice.

Ioniţă G. Andron s-a născut în 1917 în Racșa și a murit în anul 1989 în Negrești-Oaș. A fost un cunoscut artist fotograf, teolog greco-catolic și avocet din Țara Oașului.

Andron este autorul celei mai valoroase opere ştiinţifice şi culturale aparţinând unui intelectual care s-a născut până acum în Ţara Oaşului. Încă din vremea studenţiei la Cernăuţi şi Cluj a început cercetarea izvoarelor istorice cu referire la Oaş. Mai apoi le-a continuat pe teren, cercetând cu atenţie munţii, dealurile şi văile, satele şi oamenii şi adunând valoroase informaţii etnografice, de toponimie şi onomastică locală.

Marea pasiune şi preocupare a vieţii sale a constituit-o fotografia. Tot din studenţie a întocmit proiectul intitulat „Monografia Ţării Oaşului în fotografii”, din care fac parte cele mai multe din cele peste 100.000 de fotografii, o colecţie unică în România.

În timpul vieţii a fost cunoscut şi apreciat de unii dintre cei mai importanţi istorici, etnografi, etnologi, folclorişti, geografi, scriitori şi artişti români. Unii i-au folosit fotografiile pentru a-şi ilustra cărţile. Cu aceştia, dar şi cu mulţi alţii a purtat o bogată corespondenţă, păstrată şi organizată în 17 mape (peste 3.000 de piese), cu o indiscutabilă valoare documentară. A fost autorul sau iniţiatorul unor importante proiecte culturale, între care şi înfiinţarea Muzeului Ţării Oaşului, pentru care a întocmit şi primul plan tematic.

Publicate în majoritatea revistelor româneşti de cultură din deceniile opt şi nouă ale secolului trecut, portretele bătrânilor din Ţara Oaşului au intrat în imaginarul colectiv al românilor, suprapunându-se peste chipurile dacilor de pe Columnă.