Acest „obicei” adoptat ulterior în toată lumea creștină, își are originea în evul mediu și se leagă de numele lui Iancu de Hunedoara. În iulie 1456 are loc victoria de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, împotriva armatelor otomane conduse de Mahomed al II-lea.

Mai trebuie spus că lupta de la Belgrad a avut loc după ce, în 1454, turcii au încălcat armistițiul și au atacat Semendria. Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456. Lupta decisivă s-a dat între 21 și 23 iulie. Atacul armatelor lui Mahomed a fost respins în data de 21 iulie, iar în 23 iulie, Iancu de Hunedoara cu oștile sale a atacat tabăra turcilor, reușid să înfrângă „Semiluna”.

Papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara şi a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa, de atunci încoace, să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioşilor la rugă pentru apărarea oraşului.

Victoria împotriva turcilor a fost răsunătoare, dar peste bucuria victoriei a venit vestea morţii lui Iancu de Hunedoara. El a murit la 11 august 1456, răpus de ciumă în tabăra de la Zemun.

Trupul său a fost dus şi înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia, alături de mormântul fratelui său Ioan.