Este pasionată de chimie dar și de scrierile lui Sven Hassel, Dan Brown și Mircea Cărtărescu. Recent s-a întors cu medalia de bronz de la Conferința Internațională a Tinerilor Cercetători, eveniment găzduit de Turcia. În continuare vă propunem să o cunoașteți mai îndeaproape pe Carina Mihaela Petric, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ioan Slavici” din Satu Mare, tânăra care ne-a reprezentat cu cinste țara la un eveniment științific de talie mondială.

Reporter: Înainte de a vorbi despre pasiunea ta pentru chimie și a pătrunde în labirinturile întortocheate ale științei, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine. Cine este Carina Mihaela Petric?

Carina Petric: Sunt elevă la Colegiul Naţional „Ioan Slavici”, în clasa a XII-a la profilul Știinţe ale naturii. Am 18 ani şi sunt o persoană ambiţioasă, pe cât de simplă pe atât de complicată, aşa îmi spun prietenii. Am atât calităţi cât şi defecte în armonie, dar încerc mereu să realizez ceea ce îmi doresc în cel mai bun mod posibil.

R.: De unde vine această pasiune pentru chimie, pentru științe?

C. P.: Această pasiune a pornit încă din clasele gimnaziale, atunci când datorită profesoarei mele de chimie, doamna Barna, am decis să urmez profilul Știinţe ale naturii. Când am ajuns la „Zilele porţilor deschise” ale Colegiului Național „Ioan Slavici”, l-am întâlnit pe domnul profesor dr. Atyim, care a vorbit cu atâta pasiune despre Cercul de Chimie Aplicată „Cunoaştere şi Adevăr”, încât m-a convins să urmez această cale.

R.: Ce înseamnă chimia pentru tine?

C. P.: Chimia, după cum bine ştim, este o ştiinţă fundamentală şi asta pe bună dreptate. Mi se pare fantastic să ştim că totul în jurul nostru este legat de chimie. Aceasta ne ajută să înţelegem cum este construită de fapt lumea.

R.: De curând ai participat la Conferința Internațională a Tinerilor Cercetători, eveniment organizat în Turcia, de unde te-ai întors cu medalia de bronz. Povestește-ne câte ceva: Cum a fost? Cât de exigenți au fost cei din juriu? Cât de bine (sau cât de slab) au fost pregătiți tinerii cercetători veniți din alte țări?

C. P.: Experienţa din Izmir, Turcia, nu poate fi egalată sau descrisă în cuvinte. Totuşi, am ajuns acolo la o conferinţă, nu în vacanţă, deci a trebuit să tratez lucrurile cu cea mai mare seriozitate. Prezentarea proiectului meu s-a desfăşurat cu multe emoţii, dar care se pare că au fost constructive. Juriul, format din cinci persoane a avut ca membrii profesori doctori atât din Europa cât şi din Asia. Deşi au fost foarte prietenoşi cu mine, ştiam că îmi cântăresc fiecare cuvânt pentru a mă departaja de ceilalţi participanţi. Punctajul mi-a fost acordat în egală măsură atât pe partea experimentală cât şi pe prezentarea în sine.

R.: Cât timp te-ai pregătit pentru această conferință?

C. P.: Proiectul meu a necesitat multe ore de laborator şi multă perseverenţă. A fost realizat pe parcursul a aproape doi ani, dar cel mai mult am muncit din septembrie până în ziua în care mi-am luat „zborul” spre Turcia.

R.: Cât timp petreci pe zi, să zic-așa, „închisă” printre eprubete, creuzete și substanțe de tot felul?

C. P.: Laboratorul de chimie este unul din locurile mele preferate şi nu pierd nici o ocazie să stau printre substanţe, cu toate că acum urmează să dau Bacalaureatul şi nu prea mai am timp să mă „joc” realizând fel şi fel de reacţii.

R.: Ai mai participat și la alte conferințe de acest gen? Olimpiade de Chimie?

C. P.: Anul trecut, am participat împreună cu colega mea, Alexandra Mitraşca, la Simpozionul Naţional „Chimia – prieten sau duşman?”, organizat la Universitatea de Chimie din Bucureşti. Acolo, ca echipă, am obţinut menţiune specială.

R.: Lucrarea prezentată la conferința din Turcia „Posibilități de valorificare a diverselor surse de keratină”, este domeniul tău de cercetare în cadrul Cercului de chimie aplicată pe care o frecventezi, sau a fost o temă aleasă special pentru conferința din Turcia?

C. P.: La aceasă lucrare am muncit în cadrul cercului de chimie încă de dinainte să ştiu de conferinţa din Izmir. Bineînţeles că atunci când m-am pregătit pentru selecţie, proiectul a avut nevoie de foarte multe modificări pentru a se ridica la nivelul unui eveniment de talie mondială.

R.: Crezi cu tărie că știința poate schimba lumea?

C. P.: Ştiinţa a schimbat, schimbă şi va schimba lumea în mod constant. Noi, ca şi oameni, nu am fi reuşit să evoluăm fără ajutorul ştiinţei.

R.: Dacă ai avea puterea de a schimba lumea în bine, care sunt primele trei lucruri pe care le-ai face?

C. P.: Ipotetic vorbind, aş schimba multe, însă ştiu că pentru asta ar trebui să încep cu mine. Dat fiind faptul că nu am putere absolută decât asupra propriei mele fiinţe, încerc să îmi trăiesc viaţa într-un mod frumos şi să profit de bucuriile pe care aceasta mi le oferă.

R.: Să lăsăm știința și să revenim în lumea noastră de zi cu zi. Cu ce îți petreci timpul liber? Ce hobby-uri ai?

C. P.: Cum spuneam, sunt în an terminal şi asta nu îmi permite să am prea multe activităţi extraşcolare, însă îmi place să îmi petrec timpul cu prietenii mei şi nu ratez nici o ocazie de a ieşi.

R.: Care este cartea ta preferată?

C. P.: Nu am o carte preferată, însă pot să amintesc trei scriitori dragi mie: Sven Hassel, Dan Brown şi Mircea Cărtărescu.

R.: Ce muzică asculți?

C. P.: Afirm cu tărie că iubesc muzica, deci consider că un adevărat pasionat nu se poate limita la un singur gen. Genurile pe care le ascult depind de starea mea din momentul acela.

R.: Povestește-ne o întâmplare haioasă din anii de liceu?

C. P.: Îmi amintesc cu nostalgie de clasa a IX-a, atunci când toţi eram boboci şi încercam să ne integrăm în noua noastră „casă”, Colegiul Naţional „Ioan Slavici”. Cred că cea mai amuzantă întâmplare a fost atunci când ne-am „bătut” cu apă în clasă, spre disperarea profesoarei noastre de engleză.

R.: La ce te gândești când spun Satu Mare? România?

C. P.: Satu Mare este oraşul meu natal, deci mi-e imposibil să nu iubesc acest oraş. Sunt mândră să fiu româncă şi sunt mândră că sunt sătmăreancă. Deşi ar trebui schimbate încă multe lucruri atât în ţară, cât şi în oraşul nostru, mă simt bine aici şi nu mi-aş găsi locul în altă parte.

R.: Ce planuri de viitor are Carina Petric? Ce loc rezervi cercetării științifice în viitorul tău?

C. P.: Ca orice om, am planuri măreţe, dar am să le realizez pas cu pas. Deocamdată aştept să îmi dau examenul de Bacalaureat şi să merg la Cluj, la facultate. Oscilez între Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii Tehnice şi Facultatea de Inginerile chimică. Mi-aş dori mult să îmi pot continua activitatea de cercetare şi pe parcursul anilor de studenţie.