Să nu ne fie cu supărare, însă problemele medicale personale nu își au căderea de a fi discutate în cadrul unei ședințe organizate de o instituție publică. Cel puțin asta s-a întâmplat la ședința de azi, 24 aprilie cu vârstnicii, întâlnire organizată de Prefectură.

După ce toată asistența s-a plictisit de-a binelea mai bine de o oră ascultând „Noile reglementări în scopul creșterii accesului persoanelor la serviciile medicale” sau înșiruirea programelor naționale derulate de Ministerul Sănătății, presărate, bineînțeles, cu termeni medicali care pentru 99% din asistență reprezintă o adevărată „chinezească”, liderului pensionarilor, Mircea Marian, i s-a năzărit să-și expună problema medicală în fața asistenței.

Astfel, toți cei de față am aflat că Marian are probleme cu circulația periferică „mi se înfundă venele în picioare” și că medicii i-au prescris zeci de injecții. Mai mult decât atât, Marian s-a plâns că a beneficiat de tratament gratuit, care de altfel l-ar fi costat circa 8.000 de lei, deși el nu are nevoie de gratuități.

Și cum toate astea nu ar fi fost destule pentru un episod de „Cascadorii râsului”, directorul DSP Satu Mare, dr. Dan Cojoc, a început să-l descoase pe Marian, cerându-i să explice pe îndelete ce probleme de sănătate are, și astea toate s-au întâmplat în fața camerelor de luat vederi și a penițelor jurnaliștilor. Nici măcar zâmbetele unora, sau râsetele înfundate ale altora nu i-a oprit din această discuție pe cei doi protagoniști. Și unde mai punem că Dan Cojoc, este stomatolog de profesie și nu medic de familie, sau specilist în Interne, ori în bolile cardio-vasculare. Una peste alta, am asistat și noi la o consultație medicală publică, ceea ce nu s-a mai văzut din zorii antichității până azi.

Desigur, ședința a avut și alte aspecte interesante (aspecte ce se înscriu în aceeași notă), pensionarii explicându-le autorităților că ar fi nevoie de mai multe treceri pentru pietoni, și asta mai mult în zona bisericilor, deoarece „oamenii când ies de la slujbă se duc răsfirat” (tradus, pe unde văd cu ochii), fără să le mai pese de mașini și de pericolul unei accidentări.

Nici „cercetorii”, așa cum i-a botezat unul dintre pensionari pe cerșetori, nu au scăpat de oprobiul acestora care, deși au declarat sus și tare că „noi suntem miloși” dar în concluzie, au cerut ca aceștia să fie îndepărtați din buricul Sătmarului.

Una peste alta, s-a bifat o nouă ședință fără vreo concluzie palpabilă, însă la final toți păreau mulțumiți că au fost punctate problemele personale ale unuia sau altuia.