Primele referiri la săptămâna de şapte zile se găseşte în Vechiul Testament, în Geneza, prima carte din Biblie, cu mult înainte de apariţia poporului evreu. În Egiptul antic nu existau săptămâni în sensul de cicluri de şapte zile, ci se foloseau cicluri de zece zile, astfel încât un an era compus din 12 luni, fiecare având 30 de zile, plus cinci zile de sărbătoare. În timpul Republicii Romane era folosit un ciclu de opt zile, odată la opt zile existând o „zi de piaţă”, adică acea zi în care agricultorii îşi aduceau marfa în pieţele din oraşele romane.

În tradiţia iudaică, ultima zi a săptămânii este sabatul, ceea ce corespunde sâmbetei, celelalte zile ale săptămânii nepurtând nume la evrei, ci fiind definite prin succesiunea lor faţă de sabat (întâia, a doua, …, a şasea, care mai e numită şi ziua pregătirii).

Preluând ordinea zilelor săptămânii de la evrei, grecii creştini au până şi astăzi duminica drept prima zi a săptămânii, duminica fiind desemnată „Ziua Domnului”, ziua în care, potrivit credinţei creştine, a înviat Isus, iar lunea este numită „deutera”, adică ziua a doua.

În ţările dominate de religia islamică ziua de odihnă săptămânală este vinerea.

Lunae dies (limba latină) = Ziua Lunii

În mitologia romană,denumirea de Lunae dies venea de la numele de Iuno, soţia zeului Iuppiter. În mitologia greacă, echivalează cu Hera. Lunea era bine să începi orice activitate casnică (ţesut, cusut sau brodat cămăşi) pentru că aduce noroc. În schimb, negoţul, împrumutul bunurilor materiale sau al banilor şi înmormântarea morţilor era interzisă. În partea de sud şi de est a ţării se ţine post în ziua de luni pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor de pe lângă casă.

Marţi: Martis dies (limba latină) = Ziua zeului roman (al războiului) Marte

Marţi este în mod tradiţional a doua zi a săptămânii (pentru ţările în care săptămâna începe lunea). Echivalentul sau în mitologia greacă este zeul Ares. De obicei, marţea este o zi ideală pentru conflicte şi războaie. În câteva zone se consideră o zi rea, fără noroc, nepotrivită pentru a începe activităţi legate de casă sau pământ, motiv pentru care nu se fac nunţi în această zi şi nu se merge nici la peţit.

Miercuri: Mercurii dies (limba latină) = Ziua zeului roman (al comerţului) Mercur/Hermes

Miercuri este în mod tradiţional a treia zi a săptămânii. Este ziua comerţului şi a călătoriilor. Era considerată o zi sfântă mai puţin importantă decât duminica şi vinerea, dar mai însemnată decât celelalte zile. Este o zi potrivită pentru negoţ, pentru călătorii şi pentru a învăţa ceva nou. Pe vremuri, oamenii iubeau ziua de miercuri. Este o zi bună pentru munci în afara casei (arat, semănat, cosit, strâns recolta). Pentru creştini, este o zi de post, căci în ziua aceea, Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 arginţi.

Joi: Jovis dies (limba latină) = Ziua zeului roman Jupiter/Zeus-zeul cerului, al tunetelor şi fulgerelor

Joi este în mod tradiţional a patra zi a săptămânii. Această zi aduce încredere în oameni, uşurează comunicarea şi relaţiile. Este de asemenea o zi foarte bună pentru evidenţiat talentul, cunoştinţele şi experienţa. În trecut în această zi se începeau pregătirile pentru nunţi, fiind considerată o zi de sărbătoare, o zi pentru dragoste.

Vineri: Veneris dies (limba latină) = Ziua zeiţei Venus

Vinerea era dedicată zeiţei Venera şi planetei Venus. Este ziua dedicată iubirii, frumuseţii şi simţului artistic, o zi ideală pentru făcut dragoste şi sex după o săptămînă de muncă. Pe vremea romanilor, după ziua de duminică aceasta era cea mai importantă zi a săptămânii. Pentru creştini, e o zi tristă, de post, căci în ziua aceea, Iisus a fost crucificat.

Sâmbătă: Saturni dies (limba latină) = Ziua zeului Saturn/Cronos-zeul timpului

Ziua de sâmbătă este patronată de Saturn, considerată ziua de rugăciune pentru sufletele din „lumea de dincolo”. În această zi se invocă spiritele celor morţi în timpul ritualurilor magice şi a vrăjilor. Sâmbăta este simbolul puterii creatoare sau sfinţitoare a lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul şi marea. Se spune că sâmbăta i-a dat steaua ei Maicii Domnului şi va străluci abia când va veni sfârşitul lumii, iar dacă apare şi străluceşte mai tare decât celelalte stele e semn de războaie şi nenorociri. Din punct de vedere biblic sâmbăta este ziua a şaptea a săptămânii, Sabatul ebraic.

Duminica: Dies Dominus, adică Ziua Domnului

Duminica este ziua săptămânii între sâmbătă şi luni. În Europa şi America Latină este considerată a şaptea zi a săptămânii, în timp ce în Statele Unite, Brazilia, Biserica Ortodoxă Română şi în Biserica Catolică este considerată prima zi a saptămânii. În tradiţia creştină, este o zi în care nu se lucrează şi se participă la Sfânta Liturghie, zi dedicată propriei familii şi celor bolnavi şi suferinzi.
Hotărârea de a alege duminica drept prima zi a săptămânii în cultul ortodox din România a fost judecată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Duminica este asociată cu Invierea Domnului, dar şi cu zeul greco-roman al Soarelui, Helios, şi cu zeul luminii, Mithra.