Cea mai mare statuie din Galeria Chiaramonti a Vaticanului reprezintă un bărbat dac, și are înălțimea de aproape 2 metri. Opera de artă reprezintă un bust de dac, și potrivit specialiștilor, la origini, statuia depășea 3 metri în înălțime.
De altfel, importanța de care se bucurau strămoșii noștri în lumea antică o reprezintă și numărul mare de statui de daci (peste 100) care se găsesc astăzi răspândite în cele mai importante muzee ale lumii (Roma, Napoli, Florența, Londra, Paris, Madrid, Ierusalim, Berlin, Copenhaga, etc.).
În lucrarea sa „Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, istoricul Leonard Velcescu spune că „Un fapt este cert: niciodată romanii nu au realizat un număr atât de însemnat de statui și de asemenea proporții pentru a reprezenta popoarele „barbare”. În plus, romanii resimțeau un fel de repulsie vizavi de barbari. Imaginea barbarului la romani avea o valoare negativă; conceptul apăruse probabil într-un context războinic extrem de virulent. În lumea romană, popoarele barbare cunoscute erau considerate ca fiind deosebit de sălbatice și de agresive. Prin urmare, dacă toate aceste statui au fost făcute de către sculptori romani, se poate pune următoarea întrebare: cum se poate explica acest interes, această simpatie, această iubire neașteptată pe care romanii au manifestat-o față de daci, concretizată printr-un atât de mare număr de sculpturi? Și de ce tocmai pentru daci și nu și pentru alte popoare considerate barbare?”.