S-au prăbuşit 32 de blocuri şi clădiri mari, iar alte peste 130 de blocuri din Bucureşti au fost grav avariate la care se adaugă distrugerile provocate la Ploieşti, Vaslui, Zimnicea dar şi în alte zone ale ţării. Evaluarea finală a pierderilor provocate de mişcările de pământ din data de 4 martie 1977, dezvăluie o realitate teribilă: 1.570 de morţi, 11.300 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate şi pagube de 10 miliarde de lei. Azi, 4 martie 2014, se împlinesc 37 de ani de la cel mai mare cutremur înregistrat în istoria modernă a României.

Înşirând aceste date statistice probabil vă gândiţi că noi, sătmărenii, am fi feriţi de astfel de dezastre. Nu este deloc aşa. Pe teritoriul judeţului nostru, mai precis în zona Careiului sunt două epicentre şi având în vedere că nu suntem la deal sau la munte, cutremurele se produc la suprafaţă. Potrivit specialiştilor mişcările tectonice de suprafaţă sunt cele mai periculoase. Cele mai multe cutremure care au afectat zona noastră au avut loc de-a lungul culoarului tectonic a Văii Eriului, dar pe teritoriul judeţului nostru mai există şi o altă zonă epicentrală, situată pe aliniamentul Halmeu-Livada.

Dintr-un studiu realizat în anii trecuţi de specialiştii Inspectoratului de Stat în Construcţii Satu Mare rezultă că în judeţul nostru sunt puţine clădiri care prezintă risc de prăbuşire în caz de cutremur, printre acestea amintim: imobilul de pe strada Rândunelelor, Biserica din Babţa, Hotel „Oşanul” din Negreşti-Oaş sau Stadionul Olimpia. Cu toate acestea producerea unui cutremur ar avea consecinţe greu de calculat. Cele mai devastatoare frâmântări tectonice din această zonă au avut loc în ianuarie, respectiv octombrie 1834, în zona oraşului Carei.

Potrivit lucrării „Cutremure de pământ în judeţul Satu Mare până la 1900”, semnată de Neta şi Ana Iercoşan, între 1092 şi 1900, ţinuturile Sătmarului au fost zguduite de nu mai puţin de 171 de cutremure.

Primele cutremure consemnate de cronicari au avut loc pe 6 iulie 1092 şi 5 mai 1223. Primul cutremur a produs pagube uriaşe în zona Tisei resimţindu-se şi în zona Sătmarului, iar al doilea dezastru a provocat pagube în toată Transilvania acelor vremuri, fiind probabil de o magnitudine mult mai mare. Documentele nu mai vorbesc de alte cutremure de pământ până în 5 mai 1603, când un puternic cutremur având epicentru în acest nord de ţară s-a simţit inclusiv la Kosice (Slovacia). Cutremure intense au fost consemnate apoi în: 1715, 1781, 1784, 1786, 1793, 1795 şi 1804.

Un cutremur devastator a avut loc în data de 30 iunie 1829, cu epicentrul în Valea Eriului şi care s-a resimţit puternic la Carei, Dindeşti şi Petreşti. A doua zi, pe 1 iulie s-au produs alte două cutremure destul de puternice care au provocat distrugeri uriaşe la Adrid, Carei, Căpleni, Craidorolţ, Dindeşti, Irina, Petreşti, Pir, Pişcolt, Sanislău, Satu Mare şi Tiream. Cutremurul s-a repetat şi în 2 iulie, provocând noi dezastre. Din 6 august 1829 şi până în 7 ianuarie 1833 au fost consemnate 33 de mişcări de pământ. În ianuarie 1834 s-au semnalat două cutremure iar în data de 15 octombrie al aceluiaşi an pământul s-a mai mişcat odată provocând distrugeri masive în zona Careiului.

Din 1900 încoace nu au fost semnalate mişcări tectonice semnificative pe teritoriul judeţului nostru. Cu toate acestea trebuie să luăm în seamă faptul că judeţul nostru este străbătut de două culoare tectonice importante ale căror frământări au provocat secole la rând dezastre mari locuitorilor acestor ţinuturi.