Psihologul de serviciu: Anti Valentine’s Day!

Anti-Valetines-day
Peste tot se aude de Valentine’s Day. E gălăgie mare în magazine, pe reţelele de socializare şi în sufletele unora. „Ce îi cumpăr?”, „Oare îi va plăcea?”, „O fi prea ieftin? Nu vreau să par zgârcit/ă”, „Nu am suficienţi bani!”, „Îl vreau pe cel roşu, nu pe cel albastru!”. Şi uite aşa ne frământăm până găsim cadoul perfect.

Opreşete-te puţin! Imaginează-ţi scenariul de mai sus şi întreabă-te pentru ce facem asta? Pentru şi din dragoste, vor răspunde unii revoltaţi.

Din dragoste ziceţi? Şi totuşi ce e dragostea? Câteva din credinţele sugerate de voi sună cam aşa: „Ceva ce nu poţi explica în cuvinte”, „Cel mai purternic şi sincer sentiment”, „Te face să uiţi de tot răul din lume”, „Ca dragostea să fie adevărată, sentimentul trebuie să fie reciproc”, „Nu are termen de valabilitate”. Mi-aţi vândut o îngheţată cu extra topping de căpşuni. E atât de dulce încât nici voi nu cred că o puteţi savura cu plăcere. Părerea mea sună cam aşa: dragostea este sau nu este. Simplu! Ea se fabrică. Poftim? Avem imaginaţie, aşteptări şi fantezii! Mai avem şi basme sau poveşti de amor, fie ele scoase şi din telenovele. Da, dragostea e creaţia noastră personală! E puiul nostru, îl hrănim, îl creştem şi uităm să îl lăsăm să îşi ia zborul ca într-un final să piară. În doi, trei ani se transformă într-o fiară cu aripi frânte. Ca să vedeţi că nu sunt vorbe-n vânt, cercetătorii au constatat că dragostea e o stare declanşată de un răspuns fiziologic la modificările sistemului neuro-endocrin. Practic, creierul nostru eliberează substanţe care declanşează producţia de hormoni sexuali ceea ce determină această stare plăcută de euforie pe care o denumim dragoste şi o atribuim pezenţei celuilalt. De asemenea, acum intervine şi acea capacitate a noastră de a crea aşteptări, poveşti şi fantezii, iar lumea noastră interioară are un grad înalt de subiectivitate, ceea ce face ca munca creatoare să nu aibă de-a face cu realitatea exterioară sau a celuilalt şi totuşi la nivel emoţional să manifeste trăiri puternice. Pe cât de puternice sunt, pe atât de lent şi dureros se sting. Spun asta fiindcă investiţia e mare iar refuzul de a fi singuri încă o dată menţine flacăra la foc mocnit până când aceasta, inevitabil, se stinge.

Au fost şi răspunsuri parcă ancorate ceva mai mult în realitate sau poate au venit din partea celor ce nu trăiesc o poveste de iubire, precum: „Habar n-am”, „Serios, pe mine mă întrebi?”, „Când am să ştiu am să îţi spun”, „Un ideal”. Subscriu acestor păreri până data viitoare, când va fi momentul să sărbătorim dragostea în stil românesc, de Dragobete.

Have a happy Valentine’s Day,
Psih. Oana Şanta

P.S.: Pentru mai multe informaţii, experienţe şi articole mă gasiți pe pagina de facebook:
https://www.facebook.com/PsihOanaSanta

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.