Mămici şi tătici cu lipici

Jack

Ce te faci cu un copil mofturos, căruia din dorinţa de a-i oferi întreaga ta iubire i-ai făcut mai totul pe plac iar acum eşti în pragul diperării şi nu şti ce să-i mai faci?

Nu e simplu să corectezi comportamentul micuţului, cu toate că modul în care s-a format este la îndemâna oricui.

Acolo unde inconsecvenţa stă la baza comportamentului părinţilor apar şi astfel de mici drăcuşori care sunt acolo pentru a le face viaţa un iad. Mereu vor opusul a ceea ce ei îşi doresc iar când nu li se oferă scot lacrimile de crocodil din buzunar, fac pipi pe ei, muşcă, lovesc sau se dau de pământ. Oferă spectacol tocmai pentru că ei ies caştigatori iar părinţii învinși.

Important este să acordăm atenţie faptului că un copil are nevoie de siguranţă iar dacă părinţii nu fac legile cum rămâne cu nevoia lui? Comportamentul lui este un strigăt de ajutor! Trăieşte într-un mediu în care instabilitatea este regulă de bază iar aceasta nu face altceva decât să îi accentueze insecuritatea. Am auzit părinţi spunând: “aştept să mai crească şi poate se schimbă ceva”. Da, într-adevăr apar modificări în comportament şi cu toate că ele iau forma aşteptărilor părinţilor nu sunt din cele mai avantajoase fiindcă se formează o dată cu “decizia” copilului de a nu se mai lasă dezamăgit de şovăiala părinţilor.

Îţi propun să priveşti scenariul următor:

Eşti la cumpărături, năzdrăvanul de doar 3 ani ar lua acasă întreg raionul cu jucării. Face pe grozavul şi urlă cât îl ţin plămânii atunci când nu îi permiţi. Instinctul oricărui părinte este acela de a-l linişti. “Taci.”, “Mai încet, mă faci de ruşine.”, “Shhh”, “Hai că îţi iau o singură jucărie. M-ai auzit? Una singură!” ar putea fi câteva din replicile la îndemână. Poţi observa că recompensa este variabila care menţine comportamentul copilului iar procesul prin care o retragi se numeşte extincţie. Dacă recompensa e nevoie lui de a negocia te invit să foloseşti extincţia, continuându-ţi drumul către raionul de unde faci tu cumpărături, ignorându-i spectacolul. În momentul în care vei hotărî să aplici această tehnică vei observa că frecvenţa şi intensitatea comportamentelor nedorite va creşte deoarece se redefinesc graniţele iar cel mic simte diferenţa şi vă va testa fermitatea. Nu e nevoie să vă panicaţi deoarece după câteva săptămâni spiritele se liniştesc iar noile roluri se consolidează.  Aşadar, întreabă-te ce anume îl face pe copil să repete un comportament, defineşte-l în termeni concreţi şi acţionează în contradicţie cu motivul lui.

Pentru un copil lumea este mult prea mare, la fel cum era pentru Jack vrejul de fasole. Astfel, asumă-ţi, fără teamă, poziţia de a lua deciziile în locul celui mic, ocroteşte-l oferindu-i siguranţa la care tânjeşte atât de mult.

Toate cele bune,
Psih. Oana  Şanta

P.S.: Pentru mai multe informaţii, experienţe şi articole mă gasiți pe pagina de facebook:

https://www.facebook.com/PsihOanaSanta

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.