Bună tuturor,
Concluzia din articolul de săptămâna trecută a fost aceea că în ciuda faptului că inconştientul nostru este plin de resurse ne sabotăm singuri. De ce? Fiindcă informaţia accesată cu regularitate este, evident, dominantă.

Când vorbesc de informaţii mă refer la un gând aproape indescifrabil care declanşează o emoţie. Poţi observa că starea noastră afectivă poate fi definită prin modificări la nivel fizic, motiv pentru care ei i se datorează schimbările tonusului muscular şi a frecvenței respiratorii. În ceea ce priveşte gândul, el a luat naştere cu mult timp în urmă iar pe parcursul anilor a fost încurajat să crească.

Să presupunem că unui copil i se cere să fie confidentul mamei în felul următor: „Dacă sună bunica să îi spui că nu sunt acasă, ci la piaţă!”; „Să nu îi spui lui tati că pantofii au costat 150 lei şi nu 50 lei!”; „Să nu spui că…”. Sărmanul copil, primeşte un rol mult prea mare pentru inocenţa lui. Pe de o parte, copilul este învăţat că acţiunea de „a minţi” este greşită şi totuşi acum i se cere spună neadevăruri, iar pe de altă parte, persoanele față de care minte se poate ca de cele mai multe ori să joace roluri împortante în cercul persoanelor înzestrate afectiv de cel mic. Iar dacă cumva îi scapă şi lasă de înţeles alteva decât cele cerute de mamă, sentimentele de vinovăţie şi neputinţă se înteţesc. S-ar putea să crezi că este o nimica toată! În schimb trec 20 de ani, iar acel copil, adult acum, se confruntă cu acele sentimente şi în prezent. Poate refuză o invitaţie la o cafea pe motiv că este ocupat chiar dacă adevărul este că nu îi place compania acelei persoane. O minciună care are ca scop să protejeze cealaltă persoană dă naştere gândului „greşesc” care declanşează emoţiile negative datorită cărora se modifică tonusul muscular – umerii sunt mai lăsaţi, capul în pământ, glandele sudoripare se activează, circulaţia sângelui în obraji creşte sau scade, iar respiraţia devine mai înceată sau mai precipitată.

Poate te regăseşti chiar tu, cititorule, în rândurile de mai sus, poate ţi se par cu sens sau poate absurde. Ceea ce ştiu sigur este că gândul ce stă în spatele unui comportament la maturitate este mult prea greu de depistat. Ba mai mult, nu contează atât de mult sursa, cât faptul că vrei să faci o schimbare.

Astfel, te invit ca atunci când se declanşează un comportament incompatibil cu direcția în care îţi doreşti tu să orientezi ceea ce gândeşti, simţi şi vrei să obţii înspre o intenţie pozitivă, în felul următor: „am resursele necesare să…”, înfige bine picioarele în pământ, orientează-te şi ancorează-te în prezent, fie că îţi îndrepţi spatele sau faci o plimbare, schimbă ceva la poziţia corpului şi nu uita că e important să respiri din diafragmă, calm şi profund. E un exerciţiu pe care este important să-l repeți până când această nouă stare devine informaţia dominantă. Multă baftă!

Toate cele bune,
Psih. Oana Şanta

P.S.: Pentru și mai multe sugestii mă gasiţi pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/PsihOanaSanta