Teatrul de Nord stă pe un butoi de pulbere. Oros s-a răzgândit în privinţa separării

Sorin-Oros

Deşi, într-o primă fază, şi-a pus semnătura pe lista celor care susţineau separarea secţiei române de cea maghiară directorul Teatrului de Nord Satu Mare, Sorin Oros revine asupra acestui aspect şi anunţă că s-a răzgândit, explicând şi care sunt motivele care au dus la această decizie. Iată ce spune el:

Nu cred, nici o secundă, că secţia română a Teatrului de Nord se poate desfiinţa sau se va desfiinţa vreodată. Nu cred că există cineva care să îşi asume o decizie radicală, în ceea ce priveşte o instituţie de cultură, într-o ţară a cărei cultură este întocmai unui peşte care se zbate pe uscat.

Secţia maghiară a Teatrului de Nord este la a treia tentativă de separare bugetară (nota bene!) în ultimii 20 de ani. În urma semnării listelor cu susţinătorii acestei idei, liste care au ajuns la un procent de circa 70%, consider că am dat dovadă de fair-play, punându-mi semnătura pe respectivele liste. Cred că noţiunea de dictatură se poate uşor plia pe caracterizarea unui conducător care nu ţine cont de dorinţele oamenilor din subordine, la un asemenea procentaj. Nu sunt dictator! Nu sunt antiromân! (asta ar fi chiar culmea!, pentru un om născut pe 1 Decembrie, Ziua Naţională a României!). Mă consider un om normal, dedicat muncii sale, încrezător în destinul şi traiectoria spirituală a Teatrului de Nord, cu o mentalitate democrată. În democraţia atât de mult strigată, peste tot şi aiurea, din 1989 încoace, fiecare om are dreptul să ceară, să spună, să emită, cereri, dorinţe, pofte.

Teatrul de Nord nu este o instituţie privată care să se descurce singură. Ordonatorii de credite (patronii noştri) decid soarta economică a instituţiei. Noi, putem să cerem orice (doar e democraţie !) însă atât timp cât „patronii” nu acceptă cererea, totul e în van.

În proiectul meu de management am scris că „pe viitor prevăd posibilitatea separării economice a celor două trupe”. Dar ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, repezeala cu care s-au mişcat unii colegi de la secţia maghiară, conferinţele de presă false (convocate pentru o temă dar dezbătându-se alta !), metodele de strângere a semnăturilor de la unele persoane simple şi turnura pe care au luat-o lucrurile, mă fac să cuget că ceva nu e limpede. Şi atunci cînd e vorba de soarta celor 131 de angajaţi ai Teatrului de Nord nu îmi permit, în calitate de vremelnic manager, să le ofer palpitaţii, spaime, angoase, când ar trebui ca ei să aibă parte de linişte, siguranţă şi… salarii decente.

În concluzie, nu susţin ideea separării economice a celor două trupe artistice.

Acum nu! Poate într-un viitor în care noţiunea de „separare economică” nu va creea palpitaţii nici unui cetăţean, român sau maghiar. Poate într-un viitor, în care, lucrurile se vor desfăşura firesc, limpede şi fără spaime. Acum e prematur să distrugem ceva ce funcţionează bine şi ce poate să fie un model pentru întreaga Europă! La mulţi ani Teatrul de Nord!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.