Psihologul de serviciu: Conștient + inconștient =TU

Iceberg

Săptămâna trecută te-am invitat să reflectezi asupra întrebării „Cine eşti tu?”. Sunt foarte curioasă să aflu câte răspunsuri ai primit, până unde în adâncul tău ai căutat, cum au fost călătoriile. Inevitabil şi în mine s-au trezit nişte răspunsuri. Cu toate că în calitate de psiholog nu obişnuiesc să procedez astfel, aleg să împărtaşesc unul cu voi. Recent am povestit cu tatăl meu despre cine a luat decizia ca eu să iau viaţă şi mare mi-a fost surprinderea când mi-a spus că fratele meu, mai mare cu 7 ani, a fost cel care a cerut să aibă şi el o soră sau un frate. Aleg să vă destăinui acest lucru fiindcă aş vrea să vă încurajez să faceţi şi voi la fel, să împărtăşiţi cu mine şi cu restul cititorilor o amintire care contează!

Într-o altă ordine de idei, credinţele despre noi înşine devin sacre, greu de ajuns la ele conştient şi chiar mai greu de înlocuit. Spre exemplu, eu pot să cred că îi datorez totul fratelui meu şi inconştient să îmi orientez comportamentul pentru a-l răsplăti. Ceea ce poate presupune un efort psihic şi fizic enorm, fiindcă inevitabil datorită credinţei adânc înrădacinate niciodată nu va fi îndeajuns. Până aici am amintit de două stări ale psihicului nostru: cea conştientă şi cea inconştientă.

Imaginează-ţi că privind în jur vezi albastrul oceanului şi undeva în depărtare un iceberg. La fel s-a întâmplat în “Titanic”, ştiu! Însă acum vorbesc în termeni metaforici şi îţi fac cunoştinţă cu suprafaţa icebergului, parcă prea mică, reprezentată de conştientul tău şi partea lui aflată în înteriorul apei, mai întins decât ţi-ai putea imagina, exprimată de inconştient.

Mintea noastră conştientă se face utilă atunci când ne orientăm atenţia către ceva anume, fie în exterior sau în interior. În timp ce, latura înconştientă se ocupă de toţi ceilalţi stimuli,  mai exact ea recepţionează 100 de miliarde de biţi/sec, adică o cantitate de informaţie care ar putea fi stocată pe aproximativ 100 de DVD-uri. O singură secundă! E de necrezut, nu-i aşa?

Cu toate ca avem la îndemână o comoară plină de resurse ne sabotăm singuri. Chiar o facem! Nu mă crezi? Ne plângem de milă, facem pe proştii, ne asumăm greutăţi imaginare, ireale iar lista poate să continue. Probabil, te întrebi pentru ce şi de ce? Răspunsul îţi este la îndemână, fiindcă informaţia accesată cu regularitate este, evident, dominantă.

Cum ajuţi înconştientul să te ajute am să-ţi scriu în articolul de săptămâna viitoare.

Toate cele bune,
Psih. Oana  Şanta

P.S.: Pentru și mai multe sugestii mă gasiţi pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/PsihOanaSanta

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.