Psihologul de serviciu: Cine ești tu?

cet2

Săptămâna aceasta am adresat de multe ori întrebarea „Cine eşti tu?”. Am făcut-o pentru a scoate la iveală infinitatea de răspunsuri posibile susţinând astfel procesul conturării imaginii de sine.
Aşadar: Cine eşti tu, cititorule? Care este povestea ta? Ce experienţe ai, care din ele îţi marchează prezentul şi care îţi vor marca viitorul?

cet1
Te invit să-ţi priveşti propria viaţă pe o axă, cei doi poli sunt trecutul şi viitorul, iar prezentul se află undeva la mijloc. Este cel mai uşor mod de a reflecta asupra ei deorece ea îţi oferă posibilitatea de a nota experienţele care ţi-au influenţat trecutul, care modifică prezentul şi care te ajută să anticipezi viitorul. Astfel că, tot ceea ce ai experimentat stă undeva ascuns în inconştientul tău şi pot fi, în funcţie de intensitate, declanşate de un stimul. Totul persistă şi rezistă în ciuda anilor. Mirosul casei bunicilor de mult dărâmată, prima zi de grădiniţă şi lacrimile interminabile, entuziasmul din prima zi de şcoală, mult temuta nuia care aplica corecţii, certurile dintre părinţi, accidentele care au provocat răni, primul 4 la matematică, primul sărut şi dezamăgirea de după, exemenele vieţii, responsabilităţile, jurămintele. O infinitate de asemenea exemple îţi marchează mai mult sau mai puţin prezentul şi secunda din viitor.
Toate aceste amintiri sunt culese dintr-o poveste care, vrem, nu vrem, de cele mai multe ori pare o dramă. De ce alegem o dramă? Pentru că suntem predispuşi să ne luptăm cu amintirile care dor în loc să le excludem, focusându-ne pe cele plăcute. Aşa procedăm cu toţii pentru că o experiență negativă poate fi anulată doar de zeci de altele pozitive! Aşa se nasc fricile: „nu pot”, „nu am curajul”, „nu sunt suficient de bun/capabil/deştept”, „îmi este frică”, „mă doare” . Trăim evitând contextele în care astfel de gânduri apar, iar când nenorocul ne râde în faţă tindem să adoptăm comportamentele deja cunoscute, reacţionând mai întâi psihic după care fizic. Cu alte cuvinte permitem gândurilor să ne influenţeaze comportamentele iar din momentul în care ele devin credinţe, inconştient ne faultăm singuri.
Ce se întâmplă cu conştientul şi inconştientul, în ce măsură cel din urmă ne sabotează am să scriu în articolul de săptămâna viitoare.

Toate cele bune,
Psih. Oana Şanta

Am să adaug video-uri cu mai multe detalii pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/PsihOanaSanta

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.