Cuvintele prind doar cu greu contur deoarece nimic pe această lume nu poate înlocui golul lăsat de micuţii plecaţi departe … în Ceruri. Am văzut lacrimi şi multă durere în ochii „părinţilor de îngeri” care în această seară (15 octombrie) s-au întâlnit în curtea Muzeului de Artă pentru a aprinde candele în memoria micuţilor trecuţi la cele veşnice. Cum să alini durerea unui părinte ce şi-a văzut copilul stingându-se precum flacăra unei lumânări? Nu poţi. Şi poate de aceea, cuvintele se încăpăţânează să se înşire pe foaia de hârtie şi îndeamnă degetele să se oprească din scris pentru a lăsa ca valul de lumină să îmbrăţişeze Pământul în amintirea bebeluşilor şi copiilor plecaţi prea devreme din această lume. Iar degetele le dau ascultare …