Primele aşezăminte de sănătate situate actualul teritoriu al municipiului Satu Mare au fost semnalate în jurul anului 1.300? Potrivit cronicarilor, unul dintre spitale era pe malul stâng al Someşului şi se afla sub oblăduirea călugărilor franciscani al minoriţilor, iar al doilea pe ţărmul drept afându-se în proprietatea călugărilor dominicani.

Totodată, Ioan Dragfy (1494-1526), comite al Solnocului de Mijloc şi al Crasnei, scrie în testamentul său întocmit înaintea bătăliei de la Mohács (1526), despre existenţa unui spital situat în Ardud, însă locul clădirii este necunoscut. „ … de spital să aveţi mare grijă, săracii să nu rabde foamea în ea, astfel, las spitalului posesiunile din Oláh Parlat (?), Gerăuşa împreună cu vama şi nona din Ardud” (după copiile testamentului din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea).

Apropiindu-ne în timp trebuie spus că, în anul 1829 Primăria Satu Mare construieşte primul spital orăşenesc. Este vorba despre clădirea actualului spital de contagioase de pe strada Corvinilor, care avea la vremea respectivă o capacitate de 72 de paturi. Patru ani mai târziu, în 1833, episcopul romano-catolic Hám János pune piatra de temelie la construcţia spitalului mizericordienilor (fosta secţie de psihiatrie din Piaţa Eroilor Revoluţiei) care a funcţionat peste un secol (până în anul 1948) sub îngrijirea acestui ordin bisericesc.

La începutul veacului trecut, comunitatea evreilor din Satu-Mare începe construcţia unui spital propriu, modern, clădire finalizată în anul 1932 şi care a funcţionat astfel ca spital particular până în anul 1949 cînd a fost naţionalizat şi transformat în spital TBC.

Mai trebuie amintit că, între anii 1914-1918 în clădirea Palatului CFR (actuala Policlinică CFR) de pe Bulevardul Vasile Lucaciu a funcţionat temporar un Spital Militar de Rezervă. Această unitate a rezolvat numai cazuri chirurgicale şi de traumatologie de război.
Policlinica de pe strada Gheorghe Lazăr a fost construită în anul 1960, iar Spitalul Judeţean în 1973.