Se zice că timpul oblojeşte toate rănile şi ne face să uităm sau măcar să acceptăm mai lesne amintirile unor întâmplări ce ne-au tulburat odinioară existenţa. Aşa o fi. Însă, rolul nostru, al celor care ne agăţăm existenţa de cuvintele aşternute pe hârtie, în speranţa că acestea vor fi citite şi pricepute de cei care vor buchisi aceste pagini, este de a vorbi despre vremurile apuse dar pline de învăţăminte care să rămână drept mărturie generaţiilor care ne vor călca pe urme.

Exact cu 43 de ani în urmă, pe 16 mai 1970, secretarul general al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceauşescu venise la Satu Mare pentru a vedea cu ochii săi prăpădul lăsat de puhoiul de ape. Ceauşescu a fost însoţit în vizita sa de Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Ianoş Fazekaş, Iosif Banc şi Vasile Patilineş. Potrivit documentelor vremii, secretarul general al PCR a participat şi la Comitetul Judeţean unde s-a analizat situaţia creată în urma inundaţiilor. Drept mărturie al acestei vizite stau nu doar articolele de ziar apărute în presa locală ci şi fotografiile publicate în volumul „Epopee pe Someş”, album editat sub îngrijirea Secţiei de Propagandă a Comitetului Judeţean Satu Mare al PCR şi a Muzeului de Istorie al judeţului Satu Mare.

În paginile „Cronicii Sătmărene” din 13 mai 1970, semnatarul articolului intitulat „În legătură cu inundaţiile de pe teritoriul judeţului Satu Mare” scrie despre pericolul ce se abate asupra „localităţilor aflate în zonele joase ale Someşului, Turului, Talnei şi Crasnei”. Apele încă nu îşi arătaseră furia! Însă peste nici 24 de ore, puhoiul năvăleşte pe străzile oraşului intrând în casele oamenilor. Ca urmare a prăpădului, Nicolae Ceauşescu face o vizită în zonele calamitate din Transilvania, oprindu-se în data de 16 mai şi în Satu Mare.

Ediţia din 17 mai 1970 a „Cronicii Sătmărene” relatează despre vizita la Satu Mare a unor lideri ai PCR, conduşi de secretarul general al partidului, Nicolae Ceauşescu. În rândurile articolului „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu în mijlocul cetăţenilor din zonele calamitate de inundaţii”, jurnalistul de la „Cronica Sătmăreană” descrie „vizitele operative de lucru în zonele afectate grav de inundaţii din Transilvania”. Din articolul citat mai sus reiese că Ceauşescu a vizitat municipiul Târgu Mureş, de unde s-a îndreptat spre Dej, iar apoi a venit la Satu Mare.

„De la Dej, elicopterul urmează până la Satu Mare firul Someşului, dacă se mai pot numi astfel masele diforme de apă care cotropesc, dincolo de albia normală a rîului, întinderi imense, înaintînd vijelios spre vest, năclăind în noroi arături, dărîmînd case, rupînd ca pe nişte jucării de copil căi ferate, şosele, poduri de beton şi construcţii metalice durate să reziste o veşnicie. Nu s-a mai văzut aşa ceva pe aceste meleaguri, nici un document scris nu consemnează o asemenea înspăimîntătoare calamitate, iar memoria oamenilor nu a reţinut nici ea ceva asemănător petrecut în îndepărtate vremuri.

Anunţarea sosirii în Satu Mare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi conducători de partid şi de stat, făcută vineri noaptea din stradă, din casă în casă, din om în om, cu ajutorul comuniştilor, uteciştilor, a altor cetăţeni, la o oră cînd întreaga activitate a oraşului, inclusiv reţeaua telefonică şi electrică era complet paralizată, a constituit o puternică îmbărbătare, o veste dătătoare de siguranţă şi încredere pentru toţi locuitorii acestui oraş atît de greu încercat”.
Pe aceeaşi pagină a „Cronicii Sătmărene”, jurnaliştii vremii au consemnat şi „Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Satu Mare”.

„Dragi tovarăşi,
Cetăţeni ai municipiului şi judeţului Satu Mare

Doresc în primul rînd să exprim în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat, al guvernului şi al meu personal, compasiunea şi sentimentele de solidaritate cu toţi cei care au avut de suferit în urma acestei catastrofe naturale. Totodată, doresc să vă adresez un salut călduros dumneavoastră, tuturor cetăţenilor din Satu Mare (Aplauze).
Am văzut proporţiile acestei catastrofe care a distrus un număr mare de locuinţe, a pus în situaţia de a-şi părăsi căminele zeci de mii de oameni, a afectat întreprinderile din oraşul dumneavoastră. Am vizitat ieri şi astăzi şi alte judeţe care, de asemenea, au avut de suferit în aceste zile. Desigur tovarăşi, nu este locul acum să începem să ne plîngem. Trebuie să remarc că toţi locuitorii, organizaţiile de partid, comuniştii au acţionat cu hotărâre pentru a face faţă puhoiului de apă, pentru a limita în măsură cât mai mare posibilă efectele acestei catastrofe. Doresc să adresez mulţumiri tuturor celor care la chemarea partidului au acţionat astfel. În aceste momente grele, un ajutor preţios au acordat unităţile militare, ofiţerii şi oştenii forţelor noastre armate. Cred că se cuvine să le adresăm mulţumiri, şi, în calitatea mea de comandant suprem , să-i felicit pentru felul în care au răspuns la chemarea partidului. (Aplauze puternice, se scandează P.C.R.).

Încă mai sunt cartiere sub apă. Se desfăşoară lucrările pentru a salva tot ce se poate din avutul oamenilor muncii. Trebuie grăbite aceste lucrări, făcute eforturi şi mai mari pentru a reduce cît mai mult pagubele provocate de aceste inundaţii catastrofale.

De pe acum, tovarăşi, trebuie să ne gîndim la măsurile pentru refacerea locuinţelor şi a întreprinderilor. Comitetul Central şi guvernul au luat măsuri şi vor acorda tot ajutorul necesar pentru ca într-un timp scurt viaţa să reintre în normal. Desigur, acest ajutor trebuie folosit cît mai bine şi aceasta se poate face numai cu participarea activă a tuturor cetăţenilor. Eu sunt convins că nu va exista cetăţean care, să nu participe din toate puterile la normalizarea situaţiei, la crearea condiţiunilor ca viaţa să reintre în scurt timp în normal. (Aplauze prelungite).

Desigur, pagubele sut deosebit de mari. Încă nu am reuşit să le evaluăm. Dar din ceea ce am discutat în judeţele în care am fost, din ceea ce am văzut, îmi dau seama că ele se vor ridica la miliarde de lei. Fără îndoială, tovarăşi, aceasta ne va crea unele greutăţi, dar suntem hotărîţi să facem totul ca în cel mai scurt timp, în toate aceste judeţe, ca şi în judeţul dumneavoastră, viaţa să reintre în normal, totodată şi producţia. Vom ajuta cetăţenii care au avut de suferit şi ale căror locuinţe au fost distruse, să-şi refacă locuinţele. În strînsă unitate, muncind cu elan, vom înfrînge toate greutăţile. Sîntem convinşi că vom reuşi tovarăşi. Dispunem de forţele necesare pentru a trece acest moment greu. (Apauze vii, se scandează P.C.R.).

Nu doresc acum să vorbesc mai mult, pentru că nu este timpul de vorbă. Ceea ce doresc este să vă spun să aveţi deplin ă încredere că partidul, Comitetul nostru Central, guvernul, vă va acorda tot ajutorul ca viaţa să reintre cît mai iute în normal. Vă doresc multă sănătate şi succes, tovarăşi. (Aplauze puternice, urale, se scandează „Ceauşescu-Ceauşescu)”.

Făcând o scurtă trecere în revistă a celor întâmplate în acele zile, trebuie spus că, în dimineaţa de 14 mai 1970, Someşul atinsese cota de 770 cm, pătrunzând în câteva curţi şi case aşezate sub digurile oraşului. În seara aceleiaşi zile, Someşul a atins nivelul de 900 cm, ceea ce reprezintă o depăşire cu peste 2 metri a cotei de inundaţie.

În judeţul Satu Mare pierderile pricinuite de inundaţii întrec orice închipuire. 57 de oameni au murit înghiţiţi de valuri. Revărsările au cuprins peste 125.000 ha de teren agricol. Documentele vremii vorbesc despre pierderile imense înregistrate de industrie ce se cifrează la suma de 77.000.000 lei, pierderile populaţiei la 258.800.009 lei, în investiţii şi construcţii la 6.400.000 lei iar în transporturi la 6.200.000 lei.