Ştiaţi că …?

nicolae-milescu
Marele cărturar şi erudit român, spătarul Nicolae Milescu (1636-1708) a trecut şi prin Satu Mare? Din lucrarea lui Radu Ştefan Vergatti intitulată „Nicolae Spătarul Milescu – viaţa, călătoria, opera” reiese că la începutul lunii decembrie 1664, acesta a fost nevoit să părăsească capitala Imperiului Otoman, acolo unde lucra la traducerea Vechiului Testament. Motivul? Grigore Ghica, domnul Ţării Româneşti tocmai fusese mazilit în urma acuzaţiilor aduse de sultan având în vedere că acesta nu participase la bătălia de la Leva din 1664, unde otomanii au suferit o grea înfrângere. De altfel, Grigore Ghica este cel care, în 1659 îi acordă rangul de spătar, iar apoi în 1660 pe cel de mare spătar.

Pe 19 decembrie 1664, Nicolae Milescu se afla deja în Cetatea Sătmarului de unde trimite o scrisoare comandantului cetăţii Chioar, Mihaly Teleki, pe care o semnează „Nicolaus spatarius”. Prin această misivă, cărturarul îi cere lui Teleki să-i dezvăluie locul unde s-a refugiat domnitorul Grigore Ghica. Scrisoarea la care am făcut referire se află în Archivum Comitum Teleki de la Budapesta.

Grigore Ghica s-a refugiat pe domeniile contelui Lobomirski din sudul Poloniei de astăzi unde îl aştepta pe spătarul Milescu pentru a-l trimite la Viena cu gândul de a-l îmbuna pe împăratul Leopold I (1655-1705) şi curtea sa, ostile venirii pribegilor români. Însă această intenţie nu s-a realizat deoarece între domnul mazilit şi spătar s-a ajuns la o ruptură.

Spătarul Nicolae Milescu (cărturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnolog, filolog, scriitor şi memorialist) s-a născut în 1636 la Micleşti, lângă Vaslui, într-o familie de origine greacă stabilită de mai mult timp în ţară. Îşi urmează studiile la Iaşi şi apoi la Constantinopol, fiind elevul lui Gavril Vlasios. Făcând parte din rândul complotiştilor care au dorit înlăturarea lui Ştefăniţă Lupu (1659-1661), Milescu a fost nevoit să urmeze drumul pribegiei. La început s-a refugiat la Constantinopol (1664), apoi în 1666 se afla la Stettin, la curtea din exil al domnitorului Gheorghe Ştefan. Mai târziu pleacă la Stockholm şi apoi la Paris. În 1671 este trimis la Moscova de patriarhul Dositei, după care, din însărcinarea ţarului Alexei Mihailovici (1629-1676) va îndeplini o misiune diplomatică la Beijing în urma căreia a scris „Jurnal de călătorie în China” respectiv „Descrierea Chinei”. Eruditul a decedat în 1708, la Moscova.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.