Monica Macovei își dezvăluie, prin pictorialul din Revista Harper’s Bazaar, fațete ale personalității sale pe care doar cunoscătorii le-ar fi putut intui. În ansamblu, Monica Macovei dorește să își releve feminitatea și dă astfel frâu unei maniere de exprimare mult timp reprimată. Imaginea în care chipul său real este contrapus unui chip imaginar, unei reflexii în oglindă, vorbește despre duplicitatea acesteia, iar apariția sa ca model cu o atitudine autoritară în cadrul ușii sugerează o personalitate de tip egocentric.

Toate aceste trăsături de caracter sunt dealtfel vizibile și în raporturile pe care Monica Macovei le are, de exemplu, cu colegii săi de partid, în problematica legată de integritate pe care tot ea a impus-o pe agenda PDL. Cei care o cunosc spun că discursul ei pe teme anticorupție este lipsit de sinceritate și că francheția ei este falsă.

Duplicitatea Monicăi Macovei este adesea invocată atunci când vine vorba de numirea oamenilor pe funcții. Cand cei promovați sunt numiți de Monica Macovei, acest lucru este moral, legal și oportun, dar când numirile sunt făcute de alți PDL-iști, acestea sunt susceptibile de încălcarea criteriilor de integritate.

La fel, conform discursului public al Monicăi Macovei, cei care folosesc funcțiile publice pentru a obține foloase necuvenite trebuie condamnați și evident excluși din politică. Pe bună dreptate. Dar când e nevoie de bani pentru finanțarea campaniilor electorale, nu este treaba promotorilor integrității să îi procure, cu moralitate poți doar să îi cheltui, nu să îi și procuri.

La un moment dat, în contextul calendarului alegerilor, în PDL se discuta despre nevoia de a avea o televiziune de partid. OK, dar de unde bani? se întreba toată lumea. O doamnă expertă în problematici de integritate și anticorupție ar fi răspuns: ”Să pună banii cei care au furat cât timp au ocupat diverse funcții”. ”Să pună bani? Păi acum cinici minute tu spuneai că pe ăștia trebuie să îi arestăm”, a venit imediat replica unor colegi de partid intelectuali și creduli.

Din discursurile rostite în ultimele săptămâni în fața colegilor de partid, este evident faptul că Monica Macovei se consideră centrul universului, că se raportează la lucrurile ce se petrec în jurul ei prin prisma intereselor și sentimentelor personale. Ea vorbește ca un lider al partidului și tot ce spune ea e aprioric bun, iar ce spun alții e greșit sau cel puțin interpretabil.

Un exemplu la îndemâna oricui e opoziția femeii Monica Macovei față de rivalele Udrea și Anastase, care au surclasat-o în mai multe rânduri pe planul feminității, al reprezentativității în PDL, al influenței în raport cu instituții de autoritate etc. Opoziția se manifestă în încercarea Monicăi Macovei de a bloca, în Comisia de Etică, pe baza unor evaluări subiective de imagine, dosarele de candidaturi ale acestora la alegerile parlamentare, ca și cum ceilalți candidați ar fi toți niște sfinți.

Monica Macovei și-a împărțit deja colegii în două culori, alb și negru, dar nu pe criterii de integritate. Cei albi sunt aliații ei sau oamenii care nu o deranjează, indiferent ce probleme de integritate ar avea. Cei negri sunt competitori și, oricât de perfecți ar fi, vor fi dovediți imorali sau corupți.