Îi plac călătoriile, iubește lectura dar și muzica. A rămas fermecat de istorie încă din copilărie, disciplină pe care mai târziu și-a ales-o ca meserie. Urmându-și ”chemarea” s-a înscris la cursurile Facultății de Istorie și Filozofie din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. Din 2007 este șeful Muzeului Municipal din Carei. Vă propun să-l cunoaștem mai de aproape pe arheologul Hago Attila, omul care dezgropă poveștile vremurilor trecute.
Reporter: Pentru început vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră.
Hago Attila: M-am născut în localitatea Carei, la data de 12 septembrie 1981, deci am 30 de ani. Sunt necăsătorit. Am urmat Școala generală ”Vasile Lucaciu” din Carei. În 2000 am absolvit Liceul Romano – Catolic ”Josephus Calazantius” din Carei, după care m-am înscris la cursurile Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca (2000-2004), Facultatea de Istorie și Filosofie, Secţia Istorie – Arheologie. După terminarea facultății am urmat studii de master în cadrul Universității ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (2004-2006), la Facultatea de Istorie și Filosofie, Secţia Arheologie sistemică.
R.: De ce ați ales ca domeniu de studiu perioada neolitică? Mă gândesc aici la faptul că perioada pe care o studiați nu vă oferă nici o dovadă scriptică. Lucrați cu obiecte care desigur, fiecare își are povestea proprie, dar în multe cazuri extrem de greu de interpretat.
H.A.: Așa este. Însă interesul față de epoca neolitică a început în anul 2002. Primul şantier arheologic pe care am lucrat este cel de la Pişcolt (Nisipărie), unde am descoperit o aşezare din epoca neolitică. Pe parcursul anilor de studenţie am participat la diferite săpături care cuprindeau o perioadă destul de întinsă, din neolitic și până la evul mediu, pe mai multe șantiere arheologice cum ar fi cele de la: Carei (Bobald), Pişcolt (Lutărie), Baza Arheologică Ţaga (județul Cluj), Căuaş (Sighetiu), Abram (la Biserica reformată), etc., majoritatea fiind aşezări preistorice. Totdeauna mi-a plăcut mai mult preistoria. Nu m-am împrietenit deloc cu limba latină fapt pentru care nu mi-am ales ca specializare epoca romană sau medievală. De altfel, zona noastră, cea a județului Satu Mare, este extrem de bogată în vestigii arheologice din perioada preistorică.
R.: De ce alege un tânăr istoria și în speță arheologia, ca meserie?
H.A.: Interesul pentru istorie și în special pentru arheologie a apărut încă din şcoala generală, în clasa a VIII-a. Am citit diferite descrieri despre săpături şi oraşe antice precum: Roma, Cartagina și Troia. Într-o carte am citit cum lucrează arheologii. Este vorba despre un studiu în care sunt enumerate toate regulile ”meseriei”. După ce am citit acel studiu am adunat câteva obiecte din casă (monede de 100 de lei, bancnote, fragmente de porţelan, articole din ziare, etc.) le-am pus într-o cutie şi le-am ascuns în fundația casei noastre. Dacă îmi aduc bine aminte asta s-a întâmplat în 1995. Cred că așa a început interesul meu pentru arheologie. În 1998 l-am cunoscut pe fostul director al Muzeului Municipal Carei, pe domnul dr. Németi János, care m-a ajutat la admiterea la facultate şi m-a invitat să particip la diverse săpături. Astfel în vara anului 1998 am participat la o săpătură arheologică la situl de la Pişcolt (Lutărie).
R.: Să vorbim puțin despre maeștri dumneavoastră. Care sunt dascălii care v-au îndrumat pașii pe tărâmul istoriei? Care sunt arheologii cu care vă face plăcere să lucrați pe șantierele din județ și din țară?
H.A.: În primul rând trebuie să-l menţionez pe domnul dr. Németi János de la care am învăţat foarte multe şi cu care lucrăm împreună şi în prezent la Muzeul Municipal din Carei. Dar am lucrat împreună de mai multe ori cu colegii din Satu Mare. Îi amintesc aici pe: dr. Liviu Marta, dr. Gindele Róbert, Szőcs Péter, dr. Cristian Virag, Kádas Zoltán, etc.
R.: Am înțeles că sunteți co-autorul unor studii de specialitate. Despre ce este vorba?
H.A.: Până în prezent am scris patru articole ştiinţifice cu privire la descoperirile arheologice din perioada neolitică făcute pe teritoriul judeţului Satu Mare. Materialele prelucrate în aceste articole provin din cercetările a doi specialiști, dr. Németi János şi Neţa Iercoşan. Actualmente lucrez la alte două studii. Primul tratează descoperirile neolitice timpurii de la Homorodul de Sus, articol pe care îl scriu împreună cu dr. Tiberius Bader, iar cel de-al doilea, la care lucrez în colaborare cu Bereczki Sandor, își propune să studieze situl neolitic de la Târgu Mureș – Cetate.
R.: Aveți o colaborare bună cu specialiștii din străinătate?
H.A.: O bună perioadă de timp, noi, arheologii români, nu am avut contact cu colegii din Europa Occidentală. Era foarte greu să ajungi la un simpozion chiar şi în Ungaria. Să nu mai vorbim de Germania, Franţa sau Marea Britanie. Mai târziu, după 1989, mulţi arheologi au beneficiat de burse în străinătate, au predat la diferite facultăţi şi mulţi dintre specialiștii români au lucrat la diferite săpături arheologice din străinătate. Chiar şi noi, vorbesc aici de arheologii de la Muzeul Judeţean Satu Mare, am luat parte la săpăturile de pe autostrada M3 din Ungaria şi pot să vă spun să am lucrat foarte bine cu colegii de la Muzeul ”Jósa András” din Nyiregyháza.
R.: Se spune adesea că Satu Mare este locul unde se agață harta-n cui. Cum vă raportați la această sintagmă din punctul de vedere al arheologului?
H.A.: Practic harta ţării se agaţă în cui ceva mai încolo, în zona Ungariei sau Ucrainei şi nu în judeţul Satu Mare. Glumeam! Judeţul Satu Mare ocupă un rol însemnat în istoria şi în arheologia ţării. Vreau să menţionez numai câteva date şi descoperiri importante. Necropola celtică de la Pişcolt (Nisipărie) este cunoscută în toată Europa la fel și situl arheologic de la Bobald. Coiful de paradă de la Ciumeşti, este singurul exemplar în centrul şi estul Europei, dar şi cuptoarele dacice de la Medieşul Aurit sunt cunoscute în cercurile specialiștilor și nu numai.
R.: De când îndepliniți funcția de șef de secție la Muzeul Municipal din Carei?
H.A.: Lucrez la muzeu din 19 septembrie 2005 şi sunt şeful secţiei din 17 ianuarie 2007.
R.: Vă rog să ne faceți o scurtă descrie a muzeului pe care o conduceți.
H.A.: Muzeul Municipal Carei este o secţie a Muzeului Judeţean Satu Mare. A fost înfiinţată în 1958 ca Muzeu Raional. Deţine o colecţie bogată de vestigii arheologice începând din epoca neolitică și până în epoca modernă dar şi sute de obiecte de istorie şi etnografie. Colecţia cea mai bogată provine din epoca preistorică (epoca bronzului şi La Tene). Cealaltă colecţie a muzeului le dezvăluie vizitatorilor tainele naturii și este alcătuită de ierbare, animale împăiate, colecţie de ouă, insecte, minerale.
R.: Cu ce gânduri ați pornit la drum după ce ați ajuns la cârma instituției pe care o conduceți?
H.A.: Când am preluat conducerea secţiei în 2007, m-am gândit că pot să realizez multe lucruri. Mă refer aici la manifestări și expoziţii. După 1-2 ani am văzut cu nu-i aşa de simplu. E nevoie de multă răbdare și muncă pentru ca să reușești să faci tot ceea ce îți dorești.
R.: Mulți își închipuie că a fi șef este ceva extrem de simplu. Cum e să fi directorul unui muzeu?
H.A.: Cei mai mulți cred că a fi şef e foarte bine. Că stai într-un birou în faţa calculatorului, te plimbi pe la vernisaje, ești invitat la diferite conferinţe și nu trebuie să muncești aproape nimic. Nu-i adevărat! De obicei cine conduce o firmă sau o instituţie culturală de foarte multe ori soseşte primul şi pleacă ultimul de la serviciu şi de multe ori lucrează peste program. În primul rând lucrezi cu oameni pentru care eşti responsabil, trebuie să ţi legătura cu conducerea muzeului (cea din Carei fiind doar o secţie a Muzeului Judeţean Satu Mare), cu oficialităţile, cu oamenii de afaceri, etc. Trebuie să fi pregătit să primeşti o delegaţie oficială, şi trebuie să ști cum să organizezi expoziţii, vernisaje, manifestări culturale, ș.a.m.d.
R.: Care sunt cele mai valoroase obiecte pe care le deține Muzeul Municipal din Carei?
H.A.: Obiectele cele mai valoroase din colecţia Muzeului Municipal din Carei sunt cele descoperite în necropola celtică de la Pişcolt: piesele de bronz, fântâna din piatră din grădina castelului, apoi vasele ceramice de la Bobald şi colecţia de ierbare despre care putem spune că este printre primele cinci de astfel de colecţii din ţară.
R.: Ce hobby-uri aveți?
H.A.: Îmi place să călătoresc, să fac poze, să citesc.
R.: Ce muzică vă place?
H.A.. Prefer muzica ”live”, aproape orice gen (rock, heavy-metal, pop, jazz, etc.), muzică clasică, câteodată mă duc şi la discotecă.
R.: Practicați vreun sport anume?
H.A.: Adesea joc fotbal cu prietenii şi îmi place să mă plimb cu bicicleta. Din luna aprilie până în noiembrie folosesc bicicleta în Carei.
R.: Vă mulțumesc pentru interviul acordat.
H.A.: Și eu vă mulțumesc pentru oportunitatea oferită.