Ce ştiri citeau înaintaşii noştri în paginile ziarelor interbelice? Cum reuşeau cronicarii acelor vremuri să se facă înţeleşi de cititorii de rând şi să fie obiectivi la contactul cu realităţile vieţii cotidiene? Sunt doar câteva dintre întrebările incitante la care ne-am propus să căutăm răspunsuri pe măsură. Redăm în rândurile care urmează câteva articole care dezvăluie cazuri asemănătoare cu cele pe care le putem citi în bună parte şi în ziarele noastre. Desigur, știrile spicuite din ziarul local ”Satu Mare” sunt doar picături din noianul de cazuri care au umbrit liniștea societății interbelice sătmărene, la care am ales să ne referim în studiul de față. Subiectul nu este epuizat nici pe departe. În concluzie, nici șefii, respectiv răufăcătorii de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos decât criminalii care au bântuit pe străzile orașului nostru în urmă cu aproape un veac. Diferența este doar că cei de astăzi, sunt contemporanii noștri iar faptele lor fac parte din istoria noastră prezentă.
A face avere din contrabandă nu este o născocire de ieri, de astăzi. Nici înaintașii noștri (sau mai bine zis concitadinii noștri, pentru a nu fi învinuiți că am cotit-o pe alături) nu erau ”ușă de biserică”. Și asta e puțin spus! Cei care au curiozitatea și nu în ultimul rând răbdarea de a căuta prin arhive după ziarele altor vremuri, vor descoperi cât de multă dreptate îmi vor da, după ce vor citi articolele scrise de ziariștii începutului de veac XX. Până una-alta, vă ofer o țără de ”gustare” înainte de a vă aventura în marea documentelor colbuite. Ce scriu cronicarii interbelici din Satu Mare despre contrabandiștii anilor ’20 (secolul XX)? Vă propun să-i lăsăm pe ei să ne dezvăluie labirintele unui alt Sătmar, dat uitării odată cu trecerea vremurilor.
”O nouă contrabandă
Contrabandele se țin șir la noi. Abia a fost arestat Farkau, prins că înlesnea diferite contrabande și zilele trecute au fost arestați alții trei. Ei se numesc Roth Dezso, Schwartz Samuel și Leibi Salamon. Numiții au fost arestați pe peronul gării tocmai în momentul când transportau 3 geamantane cu 100 bucăți bonete de mătase de contrabandă. Marfa a fost confiscată și depusă la vamă, iar contrabandiștii trimiși la Parchet”. Ziarul ”Satu Mare”, 23 ianuarie, 1927.
Relatările continuă despre un alt caz de contrabandă cu … (și poate o să ni se pară puțin ciudat) pudră. Dar i-a să ascultăm ziaristul cum descrie dezvăluirea acestui caz:
”O mare contrabandă de pudră, parfum etc.
Ieri Siguranța din Satu Mare a făcut descindere în Bulevardul Străbunilor No. 38, unde a descoperit 101 Kgr. pudră, parfum și pudră comprimată aduse din Franța în Ungaria și introduse în țară de contrabandă. A fost anunțat dl Florian șeful Vămii, care a dresat actele. Marfa a fost confiscată. Descoperitorii sunt dl sub-șef Băncilă, comisarul Botoș și agenții Lăpușneanu și Dănicel”. Ziarul ”Satu Mare”, 27 februarie, 1927.
Și în acele vremuri (ca și astăzi de altfel), cei cu bani găseau întotdeauna o portiță de a scăpa de rigorile legii și, mai ales, să-și pună averea la adăpost trecându-și avutul pe numele soției și a altor neamuri. Iată cum descrie cronicarul povestea unei bande de răufăcători.
”Amenzi … milioane
Cititorii cunosc cele câteva contrabande, descoperite la frontiera noastră. Precum era de așteptat, Ieremiaș și ai săi tovarăși au fost condamnați la zeci de milioane amendă. Dar ce folos … Ei se asigură mai din nainte. Toată averea a fost trecută pe numele soției sau a altor neamuri, așa că afară de 25.000 lei scoși din vânzarea mobilelor unuia dintre ei, statul n’a avut de unde se despăgubi. Dar urmează să li se transforme amenda în zile de închisoare. Aceasta nu folosește statului, ba din contră îl păgubește, căci le va da mâncare ani de zile. Totuși ca exemplu ar trebui închiși înainte de a se refugia peste frontieră”. Ziarul ”Satu Mare”, 10 aprilie, 1927.
Am găsit și un articol în care un șef al Poliției a fost cercetat în cazul maltratării unei fete din Viile Satu Mare.
”Și sub comisarul Ion Ionuț a fost achitat
Subcomisarul Ionuț dela Prefectura poliției Satu-Mare a fost acuzat că cu ocazia unor cercetări la Viile Satu-Mare ar fi maltratat și violat o fată. În ziua de 11 martie procesul a venit înaintea Curții de apel din Oradea. Curtea cu unanimitate a achitat pe inculpat, găsindu-l nevinovat.
Numitul în urma acestei sentințe urmează a fi reintegrat. Ionuț este ultimul dintre acei asupra cărora presa maghiară s’a repezit cu furie astă primavară, aducându-le tot felul de acuzații. Ne-a durut faptul că toți au fost români, iar calomniile ce li se aduceau au trecut granite, fiind trâmbițate de presa maghiară, murdărind și instituția pe care o serveau acești slujbași” Ziarul ”Satu Mare”, 20 martie, 1927.
Însă nici cazurile dintre cele mai odioase precum crimele nu au fost tocmai puține. Unul dintre jurnaliștii vremii ne relatează cazul unei pruncucideri.
”O mamă își ucide copilul
Comlăușea. La hotarul comunei Comlăușea femeia Gafia Paul și-a ucis pruncul ce-l avea la sân, prin strangulare.
Cum s’au petrecut faptele:
Femeia Gafia Paul deși numai de 25 de ani, a fost de mai multe ori condamnată. Pe când își făcea ultima pedeapsă în închisoarea de femei din Mislea (Prahova) a avut relații cu un paznic al închisorii cu care a rămas și însărcinată. După 9 luni, când aproape să se libereze, a dat naștere unei fetițe. Întrucât înainte de a fi puși în libertate condamnații din județul Satu-Mare sunt trimiși la închisoarea de aici, la 4 Martie, făcându-i-se formalitățile, a fost liberată. Ea a plecat cu copilașul în brațe spre Comlăușea. La marginea comunei însă l’astrâns de gât, apoi l’a îngropat într’un șanț.
La început a declarat că nu l’a ucis, ci a murit de moarte naturală. Autopsia micului cadavru a dovedit contrariul. Pentru a 8-a oară va fi deci condamnată”. Ziarul ”Satu Mare”, 10 aprilie, 1927.
Și pentru a încheia într-un ton mai fericit, trebuie să spunem că unele contravenții au și partea lor hazlie. Așa este și ”afacerea” cu ”gâsca ungurească”, descrisă de ziarul sătmărean.
”O ”gâscă” ungurească pe teritoriul român
Nu știm nici până când scriem aceste rânduri despre ce este vorba. Putem preciza doar atât pentru cititori. Zilele trecute s’au auzit mai multe împușcături la frontiera Ungariei în dreptul satului Cetatea Veche. Mai mulți grăniceri unguri au trecut frontiera în România. Grănicerii români i-au somat să stea pe loc. Ei au luat-o la fugă. Românii au tras și un soldat ungur a căzut.
S’a deschis o anchetă. Fără nici un înconjur Ungurii au recunoscut că ei sunt vinovați, fiind că împușcând o ”gâscă sălbatecă”, pasărea a căzut pe teritoriul român și câțiva soldați au fugit s-o aducă. Soldatul ungur rămas culcat pe teritoriul român, nu a fost atins de gloanțe, ci el s’a culcat de frică. Așa zice versiunea maghiară.
Cu toate acestea noi suntem informați că bietul grănicer maghiar a fost înmormântat ieri cu pompa cuvenită … De ce ori ascunde Ungurii faptul că incidentul de la Ovari îi costă un mort”. Ziarul ”Satu Mare, 27 martie, 1927.
2 Comentarii la "O ”gâscă” ungurească pe teritoriul român"