Pasiunea s-a născut demult, în adolescenţă. Şi ceea ce văzuse atunci cu ochii de copil părea o reverie greu de atins. Anii i-au demonstrat însă că realităţile ulterioare se nasc din visele copilăriei. E pasionat de porumbeii ornamentali dar mai presus de toate are o colecţie impresionantă de peste 4.000 de cactuşi adunaţi cu răbdare în decursul a zeci de ani. Mircea Savu este preşedintele Asociaţiei Colecţionarilor de Cactuşi „Aztekium” din Satu Mare. Laureat al mai multor concursuri, este unul dintre fondatorii asociaţiei şi un nume de referinţă în rândul colecţionarilor de cactuşi şi plante suculente din România.

Reporter: De unde această pasiune pentru cactuşi?

Mircea Savu: Pasiunea e veche. Dăinuie de pe vremea când eram licean. A fost demult … Primii cactuşi i-am văzut în farmaciile din oraş. Mi-au plăcut. Nu ştiu de ce. Nu aş putea să vă explic. M-a atras aspectul lor, poate forţa acestor plante de a rezista în cele mai vitrege condiţii. Nu-mi închipui. Aveam vreo 14-15 ani când mi-am luat inima în dinţi şi i-am cerut unei doamne farmaciste câteva exemplare. Atunci nu mi-am dat seama dar erau câteva specii pe care azi le consider banale dar atunci eram necunoscător în materie şi pentru mine au însemnat enorm. Prima seră am construit-o în 1975 apoi după Revoluţie am stabilit relaţii şi cu alţi colecţionari din Ungaria, Austria, Cehia şi Slovacia.

R.: La acea vreme mai erau şi alţi colecţionari de cactuşi în Satu Mare?

M.S.: Pe la începutul anilor ’70 era un domn, Carol Steib. El a fost la acea vreme singurul colecţionar. Pe urmă au mai venit şi alţii: Vida Géza, Ladislau Kozora, Gheorghe Miclăuş, Bárkász Ferenc, Ioan Brumar, Ioan Moldovan şi Ioan Puşcaş. Dar nici în prezent nu suntem prea mulţi. În România nu cred ca numărul celor pasionaţi de cactuşi să depăşească 70. Asociaţia Colecţionarilor de Cactuşi „Aztekium” are în prezent 67 de membri, dintre care doar vreo 60 sunt cu taxele la zi.

R.: În ce an aţi înfiinţat Asociaţia Colecţionarilor de Cactuşi „Aztekium” din Satu Mare?

M.S.: Trebuie să ştiţi că prima asociaţie de profil din ţară a apărut la Bucureşti, la începutul anilor ’80 care s-a destrămat şi am pus noi aici la Satu Mare, bazele unui club în 1986. Apoi, în 1993 am format Asociaţiei Colecţionarilor de Cactuşi „Aztekium”. La început de abia am fost câţiva membrii. Pe parcurs au venit şi alţii dar după cum v-am spus, în prezent asociaţia numără în jur de 67 de membrii.

R.: Este un hobby costisitor?

M.S.: Există specii extrem de valoroase dar nu aş putea afirma că este o pasiune prea costisitoare. Desigur, sunt câteva specii sau mai bine zis variaţii extrem de rare care se vând la 350-400 de euro. Dar în general, preţul unui cactus variază între 2 şi 40 de lei. Noi, colecţionarii facem schimb de plante între noi. Sau cumpărăm muguri de la colecţionarii de peste hotare …

R.: Care sunt cele mai valoroase specii pe care le deţineţi în momentul de faţă?

M.S.: Toate sunt valoroase. Însă am un Echinocactus gruzoni ce are venerabila vârstă de 70 de ani, cântăreşte 65 de kg şi încă nu a înflorit. Deşi, de regulă, înfloreşte pe la vârsta de 60-65 de ani. Apoi am plante din familia Ariocarpuşilor care deşi nu cresc mai mult de 10 cm în înălţime pot trăii până la vârsta de 100 de ani. Însă cel mai rar cactus pe care îl deţin în momentul de faţă este un Aztekium Hintonii. Este o plantă extrem de rară. De asemenea am câteva Euphorbii care deşi intră în categoria plantelor suculente imită îndeaproape cactuşii.

R.: De unde reuşiţi să procuraţi aceste plante?

M.S.: Le cumpăr din străinătate de la colecţionarii sau de la crescătorii de cactuşi. Cei mai cunoscuţi colecţionari sunt cehii şi slovacii. Nu ştiu cum se face dar chiar în perioada de dinainte de 1989 în Cehoslovacia se găseau peşti exotici, nutrii, cactuşi. Erau renumiţi încă de pe atunci în lumea colecţionarilor. Au făcut o pasiune din a colecţiona lucruri de valoare. De altfel, în străinătate sunt mulţi colecţionari renumiţi. Se organizează o serie de târguri şi expoziţii. De exemplu, anul trecut în septembrie, lângă Praga a avut loc un târg de cactuşi la care au fost prezenţi colecţionari din şase ţări. La Viena târgul de cactuşi se organizează în luna mai. Ungurii au expoziţii cu vânzare primăvara şi toamna.

R.: Ce alte pasiuni mai aveţi?

M.S.: Porumbeii. Am făcut o pasiune şi pentru porumbeii ornamentali. Mă ocup de columbofilie de la vârsta de 10 ani. De altfel, sunt maestru emerit al sportului columbofil şi arbitru internaţional în porumbei de ornament.

R.: Unde veţi organiza următoarea expoziţie de cactuşi?

M.S.: La Oradea peste aproximativ două săptămâni.

R.: Se vorbeşte tot mai des, chiar şi în rândul cercetătorilor despre sensibilitatea plantelor, a lumii vegetale. S-au făcut o serie de experimente care demonstrează că plantele simt prezenţa celor care le iubesc. Ce credeţi despre aceste rezultate experimentale?

M.S.: Am citit mult în acest domeniu. Sunt cercetători care susţin că acei cactuşi care au spinii mai lungi atrag energiile negative. Experimente s-au făcut încă de la începutul secolului trecut. Cred în acele rezultate deoarece şi plantele sunt fiinţe vii, sensibile.

R.: Muzica are un efect benefic asupra creşterii şi dezvoltării plantelor?

M.S.: Probabil. Nu ştiu ce să vă răspund deoarece eu nu am experimentat niciodată influenţa muzicii asupra plantelor.

R.: Vă mulţumesc.