A cutreierat lumea … desenându-o. Cu desaga plină de creioane, cretă şi carioci, Dan Perjovschi a ales să-şi exprime gândurile, ideile, sentimentele dar şi viziunea asupra lumii în care trăieşte prin desene. Uneori simple alteori mai complexe. Se exprimă nu doar prin cuvântul scris, ca jurnalist la unul din prestigioasele reviste de cultură din capitală, ci şi prin desenele şi ilustraţiile pentru care a ales un spaţiu cât se poate de neconvenţional: pereţii muzeelor, a clădirilor, trotuarele etc. A ales să iasă cu arta sa în lume şi să nu se închidă, exclusiv, între pereţii unui muzeu. A expus la New York, Londra, Paris, în oraşe din Portugalia, Spania, Germania, Suedia, Elveţia. Pentru Dan Perjovschi, că despre el este vorba, arta constituie limbajul universal prin care comunicarea devine mult mai facilă. Însă până să ajungă la această recunoaştere au trecut ani buni. Desenul şi cuvântul şi-au găsit rostul în arta maestrului încet, cristalizându-se pas cu pas. „Căutările au durat mult. Poate mai mult decât în cazul altor artişti. Mulţi cred că şi ei pot face ceea ce face Perjovschi. Foarte bine. Nu am nimic împotrivă. Arta mea e simplă. Încerc să vorbesc pe limbajul publicului. Presa m-a învăţat că ceea ce ai de spus, de comunicat trebuie să o spui cât mai simplu cu putinţă. Eu asta fac”, se destăinuie maestrul. S-a născut la Sibiu şi desenează de mic copil. Apoi, viaţa l-a purtat la Oradea şi de acolo în întreaga lume.
„Desenez ceea ce simt. Care e rostul artei? Dar în primul rând ce e arta? Care e rostul artistului într-o lume condamnată la făţărnicia banului? Cât durează arta sa? Mi-a luat ani buni să-mi cristalizez ideile. Să ştiu ceea ce ce vreau să fac. Prima expoziţie pe care am avut-o folosint suprafeţe arhitecturale a fost în 1995 la New York. A fost o perioadă grea, la doar câţiva ani distanţă de Revoluţia din 1989. Apoi, a venit Bienala de Artă Contemporană de la Veneţia, patru ani mai târziu. Nu aveam bani, Ministerul Culturii nu-mi dădea nimic aşa că trebuia să mă descurc singur. Trebuia să plec, era necesar să plec ştiind ce înseamnă acea expoziţie şi şansa de a expune acolo. Şi am reuşit …”, spune maestrul Perjovschi.
Limbajul artei
Că arta are propriul său limbaj indiferent dacă vorbim de pictură, desen, graffiti, muzică sau sculptură … un limbaj care vrea să transmită „să-i vorbească” celui de lângă el, celui care priveşte creaţia dăltuită în piatră, trasată de penelul pictorului sau de liniile vremelnice dar bine conturate a desenatorului l-a făcut să cutreiere lumea şi … să vorbească. Aşa cum ştie el mai bine. Prin arta sa. A ales să nu vorbească doar marilor muzee ale lumii ci, mai ales publicului larg. „Încerc să exprim ceea ce simt şi să transmit prin desenul meu ceva publicului. Am făcut 12 ani de pictură şi am ajuns să desenez ca un copil. Am venit la Satu Mare să conferenţiez într-o sală de concerte. Nimic nu e întâmplător. Am terminat Academia de Muzică George Enescu secţiunea pictură, cred că asta spune multe. Arta nu are limite. Nu prea contează calea aleasă prin care alegi să te exprimi, important e să spui ceea ce simţi. Am un repertoriu de aproximativ 200 de desene pe care le rulez în continuu. Tematica variază. Am multe desene cu vampiri. E de înţeles dacă vă spun că m-am născut la Sibiu” spune zâmbind artistul.
Arta trebuie să iasă în lume
Relaţia sa cu Satu Mare are două coordonate precise, legate de artă. Nici nu se putea altfel.”Am două relaţii la Satu Mare. Una e Luciana Tămaş cu care corespondez de ani de zile pe mess şi am reuşit să ne întâlnim doar zilele trecute şi Adrian Golban, cel care a făcut posibil evenimentul de astăzi. Adrian mi-a trimis invitaţia sa pe facebook. Norocul e că am găsit o gaură în timp şi am putut să vin. Şi … mă bucur că am venit”, povesteşte Perjovschi. Despre arta sa spune că nu are menirea de a se izola de oameni deoarece „nu are cum. Uneori folosesc taverne, pereţii muzeelor, în general spaţii publice pentru a fi cât mai aproape de oameni. Arta mea arată de la distanţă a graffiti. Desenele mele sunt extrem de simple prin care încerc să descriu o situaţie complexă. Desenul meu vine din presă. Vine din idea de a prezenta ceva pentru a înţelege. Merg prin lume desenând” se dezvăluie artistul.
„Desenez ceea ce văd …” – Dan Perjovschi
În afară de presă, de lumea politicului ca sursă inepuizabilă de idei, creaţiile artistului se pot naşte chiar după o ieşire la cafenea sau o plimbare pe stradă. „Desenez ceea ce văd, ceea ce simt că trebuie desenat. Vreau ca omul să aibă impact direct cu arta. Vreau să simtă arta. Să nu-l poată ocoli. E şi motivul pentru care am ales spaţiile publice. Vrând nevrând omul dă cu ochii de desenele mele. Au fost oraşe unde am primit ca spaţiu de expunere trotuare, intrarea într-un muzeu. Am desenat pe podea. Aşa că, vrând-nevrând vizitatorul înainte de a intra în muzeu dădea cu ochii de desenele mele. Vrând-nevrând a devenit consumator de artă. Arta mea nu stă fuge. De altfel, decât să rezist în istorie precum Casa Poporului, mai bine mă şterg. Folosesc carioci, cretă, creioane. Desenele create astfel sunt sortite distrugerii. Aşa e bine. Aşa trebuie să fie. Distrugerea e la fel de fascinantă ca şi creaţia”, se destăinuie artistul.
Care va fi viitorul artei?
Cuvântul, limbajul scris nu poate lipsi nici el din cadrul desenelor lui Perjovschi. „Iubesc cărţile. Citesc enorm şi nu pot să nu asociez desenelor mele texte, explicaţii, hai să le spunem coordonate. Cuvântul scris are un impact enorm. Transmite idei, provoacă convulsii. Asociat cu desenul formează un tandem extrem de reuşit”, explică maestrul. Care va fi arta viitorului? Greu de spus. „Dacă în urmă cu 50 de ani pentru a desena un telefon trebuia să urmezi traseul unor linii drepte şi curbe, astăzi nu ai decât să desenezi un dreptunghi şi telefonul e gata. Care e arta viitorului? E greu şi eu cred, imposibil de anticipat”. Până una alta maestrul îşi va duce desenele şi mesajul mai departe pe pereţii altor muzeee, în taverne şi subsoluri pentru a fi cât mai aproape de … consumatorii de artă de pretutindeni.