Scoase cu bună ştiinţă ori ba, două plăci sau, mai bine zis bucăţi de tencuială, zac de câteva săptămâni rezemaţi de peretele Liceului de Artă Satu Mare, de pe strada George Coşbuc. Desprinse doar Dumnezeu mai ştie cum, se pare că nu supără la ochi pe nimeni. Trecătorii le ocolesc, ca pe un “dat” al Sătmarului, iar conducerea şcolii se pare că tace mâlc. Mai mult decât atât, pare să nici nu-i intereseze prea mult de nuditatea acelui metru pătrat de zid. Poate e vreo sculptură abstractă care, prin căi greu de dibuit, a ajuns până în Sătmarul nostru secular. Sau, poate e vreo experienţă bine gândită, pentru a măsura într-un fel sau altul, timpul de reacţie al sătmăreanului de rând. Dacă dăm crezare acestei ultime teorii, atunci, cam avem probleme cu reflexele. Dacă însă prima variantă e cea corectă, mă simt nevoit să cer iertare artiştilor (plastici) care au gândit această măreaţă creaţie arhitectonică … bănuiesc.