Arta de a fi părinte

Cât de uşor sau, cât de greu e să fi părinte? Cum să-ţi creşti copilul? Până unde poţi merge cu iubirea de părinte? Cum să stăpâneşti un copil inteligent dar, în acelaşi timp încăpăţânat? Sunt doar câteva dintre întrebările la care, o mână de părinţi va încerca să găsească un răspuns în săptămânile şi lunile care urmează.

“Academia părinţilor” este o iniţiativă lăudabilă care a mişcat inima, dar şi mintea unui grup de părinţi din Satu Mare. Poate, noutatea proiectului este cel care i-a atras irezistibil, în cabinetul psihologului Ramona Grad. Însă, cu siguranţă, cele nouă mămici şi, cei patru tătici prezenţi astăzi la primul „Atelier” al „Academiei Părinţilor” au intenţia să devină părinţi mai buni, mai înţelegători dar, în primul rând vor să ştie dacă drumul în educarea şi creşterea copiilor lor, este bine ales.

Atmosferă caldă, prietenoasă, la care chiar lumina, mai puţin ţipătoare decât cum ne-am obişnuit prin alte birouri, vin parcă să înlesnească comunicarea. Sunt 13 oameni, străini unul de altul, însă fiecare încărcat cu propria responsabilitatea în cea mai anevoioasă meserie din lume: cea de părinte. Antrenaţi în discuţie, uşor, dar cu măiestrie de cele două psiholoage care, s-au gândit să provoace o astfel de iniţiativă. Ramona Grad, gazda “Atelierului” de astăzi şi, Andreea Romaniuc. Părinţii încep să se destăinuie.

E copleşitor şi, în acelaşi timp binevenit să vezi că oamenii (părinţii în situaţia dată), nu au uitat să comunice, să-şi destăinuie uneori cele mai ascunse gânduri şi să-şi aşeze gândurile în cuvinte pentru a le da sensul dorit. Acolo, în faţa unor străini, părinţii vorbesc. Chiar dacă acesta ar fi singurul rezultat pozitiv al “Academiei Părinţilor”, iniţiativa a meritat strădania celor doi specialişti.

“Ce bine ar fi să primim şi noi ajutor de undeva că, de multe ori ne este foarte greu” se destăinuie o mămică. Şi înţepciunile părinteşti, curg fără încetare. “A fi părinte nu înseamnă doar să aduci pe lume un copil. A fi părinte înseamnă o evoluţie. Când ajung mari, o să ne dăm seama dacă am fost părinţi buni”, spune unul dintre tăticii prezenţi la întâlnirea de astăzi.

Aceste înţelepciuni, destăinuiri, cereri de ajutor, discuţiile iscate între cei câţiva “străini” prezenţi în cabinetul de psihologie nu sunt extrase din vreun tratat de psihologie sau filozofie, ci sunt rostite de oameni simpli, puşi să vorbească, să-şi destăinuie greutăţile cu care se luptă.

Şi dacă credem că societatea în care trăim este una înapoiată comparativ cu civilizaţiile de prin alte părţi ale lumii, ar fi bine să ne reevaluăm gândirea. Nu trebuie decât să o ascultăm pe mămica a doi copii “şi unul e pe drum” spune zâmbitoare, pentru a ne da seama că şi părinţii de lângă noi au visele lor. “Mă bucur că cineva a visat la aşa ceva. Eu visez de 15 ani la un asemenea demers. Când am rămas însărcinată cu primul copil, mi-am zis că eu vreau să ştiu totul despre cum se creşte un copil. Citesc cărţi de psihologia copilului, de alimentaţie corectă, cărţi despre bolile copilăriei. Vreau să ştiu totul. Nu vreau să fiu un părinte indiferent”.

„Visul” de a crea o Academie a părinţilor îi aparţine Ramonei Grad. Şi reveria, a devenit realitate. „Cutia Pandorei” odată deschisă, nu mai poate fi ferecată. E de dorit ca pe lângă speranţa lăsată de zei în cutia „femeii mitice” să rămână şi: înţelegerea, răbdarea, înţepciunea, dragostea. Proiectul e doar la început de drum. Însă, un început promiţător, mai ales că, ideea e unică în România. Deşi, părinţi şi copii sunt peste tot.

Un Comentariu la "Arta de a fi părinte"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.