Spânzură peste tot, ca într-un coşmar ce nu mai vrea să se termine. Pe oriunde te duci în judeţ, chiar şi pe marginea celor mai părăsite drumeaguri, în mijlocul câmpiilor pustii, cablurile, agăţate pe stâlpii de telegraf sunt o prezenţă aparte.

Dacă acest “fenomen aberant”, inestetic, de prost gust, şi-ar găsi sfârşitul sub zidurile oraşelor, poate nu aş remarca existenţa lor. Dar nu! Cablurile spânzură chiar şi de stâlpii din buricul Sătmarului. Cei care se plimbă, ori trec în grabă dea lungul digului, au sub ochi, de la un pod la altul, inestetismul cablurilor adunate şi legate de stâlpi. Nu le înţeleg rostul. Mai ales că stau atârnate acolo de ani de zile, fără ca cineva să se atingă de ele. Fac parte din imaginea oraşului.

Să avem grijă însă, ca nu cumva, alături de gropile care macină asfaltul burgului şi de clădirile cu tencuiala în aşteptarea de a se arunca în gol, cablurile atârnate aiurea să nu devină, un brand al Sătmarului!