Levai Jozsef, curelarul ce îmbină arta cu meseria

Şi-a făcut din meserie o artă, trecând peste prejudecăţile unora legate de meşteşugurile pe cale de dispariţie. Nu vrea să se fălească cu realizările pe care le are, cu toate că priceperea şi, îndeosebi îndemânarea, i-au adus recunoştinţa breslei.

E vorba de Levai Jozsef, unul din ultimii curelari din Satu Mare. “Într-o veche enciclopedie am citit că prin 1774 în Sătmarul de atunci erau înregistraţi 12 meşteri curelari. La Buda erau peste 20, la Pesta tot aşa. Potrivit acelor date, care nu cred să fie false, eram pe undeva în elita curelarilor. Nici nu e de mirare dacă ne gândim la tradiţiile în călărie pe care le are Ardealul. Pe aici au trecut şi popoare migratoare care veneau cu cai, ce aveau nevoie de hamuri, şei, ş.a.m.d. Însă Baia Mare ori Oradea nu aveau nicii un curelar înregisatrat. Cum stăm în prezent? Mai suntem câţiva. În ceea ce priveşte meseria însă, toate procedeele sunt la fel precumn în urmă cu sute de ani. Sigur, sunt câteva tehnici care s-au schimbat de-a lungul vremurilor, dar în esenţă curelăria e aceaşi”, povesteşte meşterul.

A avut o serie de expoziţii atât în ţară cât şi peste hotare, unde a câştigat recunoştinţa breslei, deşi nu-i place prea mult să vorbească despre acest lucru.

Levai Jozsef e singurul curelar din Satu Mare ce îmbină meseria cu arta, cu bunul gust şi cu priceperea pe care ţi-o dau anii petrecuţi ca ucenic lângă un meşter priceput, iar apoi alţi ani, nu puţini la număr, de muncă migăloasă, cursuri, perfecţionări şi nu în ultimul rând expoziţiile pe care le-a avut în străinătate ori în ţară. Pentru că nu au fost puţine, deşi curelarului nu-i place să se fălească prea mult cu deprinderea pe care o are în această artă.

“Nu vreau să spun că sunt cel mai bun, deoarece în Satu Mare mai sunt patru-cinci curelari, iar în judeţ încă pe atât. Însă dacă vine cineva şi îmi spune că e mai bun decât mine, îl invit să facă după mine toate obiectele pe care le fac eu, şi atunci am să-l cred”, spune Levai Jozsef.

Îşi aminteşte cu drag de cei 15 ani de când a luat pentru prima dată bucata de piele în mână. I-a fost dat să înveţe pe lângă cel mai mare etnograf din Ungaria, Panczel Attila, specialist în ornamentarea şeilor. A urmat apoi un curs de un an, după care a luat atestatul. “Ajungând în atelierul etnografului am avut la început un complex de inferioritate, însă mai târziu mi-am dat seama că noi, cei din România, nu suntem cu nimic mai inferiori în arta curelăriei”, explică meşterul sătmărean.

Oamenii vin la el şi de la distanţe mai mari, pentru ca meşterul să le repare hamurile, harnaşamentele, şeile, ori îi aduc genţi pentru reparat. Hamurile propriu-zise sunt folosite pentru trăsurile mai uşoare, fiind alcătuite din mai multe curele ingenios îmbinate. “Cât timp îmi trebuie să fac un ham? Depiunde, deoarece pe lângă munca din atelier mai am şi altceva de făcut. Dacă vrei să ai un obiect bine lucrat, ori frumos ornamentat, îţi trebuie cel puţin o săptămână. Sunt clienţi care cer o anumită ornamentaţie ori cusături făcute cu mâna, ceea ce desigur, durează mult mai mult. Îmi place ceea ce fac, deoarece pot controla întregul proces, începând de la cumpărarea pielii şi până la produsul finit. Am avut şi clienţi din străinătate. Unii au revenit deoarece le-a plăcut ceea ce fac. Încerc să fac artă, nu doar obiecte pentru care primesc bani”, povesteşte omul.

Deşi şcoala l-a pregătit pentru cu totul altceva, Levai Jozsef s-a “îndrăgostit” de curelărie. A făcut şcoala de mecanică fină, însă nu i-a plăcut. Simţea că nu e făcut pentru aşa ceva, deoarece, aşa cum spune chiar el, nu ar avea răbdare să repare toată ziua ceasuri.
Viaţa l-a purtat apoi pe alte meleaguri, absolvind profilul de sculptură în lemn, departe în Cernat, însă viaţa a avut alte socoteli cu el. “Îmi place şi sculptura, însă lemnul e altceva. Nu pot să-l simt atât de bine precum simt pielea. M-am lăsat de sculptură pentru a învăţa curelăria. Am avut un noroc extraordinar deoarece am învăţat de la meşteri care cunoşteau meserie”, povesteşte curelarul. Nu poate uita însă nici influenţa lui “Laci bacsi”, cum s-a obişnuit să-i spună. “E omul care, cu experienţa şi priceperea lui, m-a ajutat foarte mult”, se destăinuie Jozsef.

Cu toate că îi place la nebunie tot ceea ce face, Levai Jozsef recunoaşte că a fost doar o întâmplare că a deveniut curelar. Însă acum din perspectiva anilor care au trecut, îi pare bine că a ales această meserie. De atunci au trecut mulţi ani, iar curelarul sătmărean a reparat şi făcut zeci de harnaşamente, a reparat sute de genţi, a ornamentat sute, ori poate mii de curele, piei, şei ori alte obiecte de pielărie.

Şi să nu uităm nici de recunoaşterea internaţională. Târgurile meşteşugarilor din Ungaria, Germania ori Franţa i-au adus recunoaşterea bine-meritată în cadrul breslei. În decembrie anul trecut, a fost invitat în Franţa unde, timp de trei săptămâni şi-a prezentat arta şi tehnica de ornamentare celorlalţi şapte meşteri care şi-au expus obiectele de pielărie la târgul din Beyons. A atras atenţia prin tehnica ornamentaţiei, deoarece aşa cum o recunoaşte chiar el “întotdeauna poţi găsi ceva nou, ceva deosebit. Mă refer aici în special la ornamentare”.

B.B.

2 Comentarii la "Levai Jozsef, curelarul ce îmbină arta cu meseria"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.