“Uitaţi” pe holurile spitalelor, soarta le este potrivnică chiar din primii ani de viaţă. Este vorba despre copiii abandonaţi, lăsaţi în voia sorţii, fără să cunoască ce este copilăria, dragostea de părinte sau căldura unui cămin. Unii îşi uită copiii pe secţiile de Pediatrie. Uneori, revin să-i ia acasă, alteori uită cu desăvârşire de micuţii care bolesc neajurtoraţi pe paturile de spital. Nu e un fenomen întâlnit doar aiurea. Angajaţii Serviciului de abuz din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului Satu Mare, se confruntă destul de des cu astfel de cazuri. Mai ales dacă ne raportăm la numărul de locuitori ai judeţului. Numai anul trecut, pe mesele angajaţilor Serviciului de abuz din Satu Mare au ajuns 41 de reclamaţii, dintre care 14 s-au adeverit. În celelalte cazuri părinţii au revenit să-şi ia odraslele cu ei, argumentând că trebuiau să aibă grijă şi de ceilalţi copii pe care i-au lăsat singuri acasă. Psihologul Mihaela Bonea, şefa Serviciului de abuz Satu Mare, spune că în cea mai mare parte a cazurilor este vorba despre familii dezorganizate, sărace şi cu mulţi copii. Însă nu în toate situaţiile este vorba de romi. Cei 14 copii au fost consiliaţi şi plasaţi în îngrijirea asistenţilor maternali, în cazul în care nu s-a reuşit în niciun fel reintegrarea acestora în familie.

În altă ordine de idei, trei minore au născut anul trecut. Paradoxal este însă faptul că, tinerele, deşi le lipseşte experienţa de viaţă au ţinut cu dinţii să-şi ştie bebeluşii alături, comparativ cu mamele “majore”, care nu odată îşi uită odraslele prin maternităţi.