Strâmbă-lemne de Satu Mare

Mare-i Grădina … Romei! Atât de mare, încât unii cred că fapta lor se pierde ascunsă sub crengile încărcate de omăt. Astăzi, ziua-n amiaza mare, câţiva cetăţeni ai urbei trebăluiau, retraşi într-o zonă mai puţin vizibilă. Cu ce aveau treabă? Cu un copac răsturnat de vreo furtună, ori poate de baltagul lor. Unul dintre ei, mai musculos şi mai îndrăzneţ decât ceilalţi, lovea cu toporul de gladele sudoripare nu mai învingeau cu atâta lucru. Tăia omul crengi, crenguţe, rămurele că, toate-s bune pe foc, mai ales când nu ai cu ce să-ţi adapi soba din odaie. El tăia, şi alţi cinci-şase puradei cărau de li se îndoia spinarea sub greutatea lemnelor. Baltagul juca de făcea bucăţi o bună parte din copac. Nu-i de glumă! Omul avuse de lucru şi uşor nu i-a fost, să bocănească ore în şir. Trecătorii? Poate obişnuiţi cu taca-taca al omului îşi vedeau fiecare de treabă. Nu-i interesa cine sau ce face atâta gălăgie în “Grădină”. Mai încolo, trecea în trombă maşina Poliţiei Comunitare. La vreo 20 de metri distanţă. Însă asta, e o altă poveste …

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.