Flutură în vânt …

Chiar de sătmăreanul nu-i estetician din născare, anomaliile bat la ochi, de nu ne-am mira o iotă dacă sălile de aşteptare al oftalmologilor ar deveni, într-o bună zi neîncăpătoare. Afişe, care la vremea lor poate provocau niscaiva forfotă (măcar intelectuală) prin organismul obosit al orăşenilor, au ajuns astăşi să fluture, în adevăratul sens al cuvântului, de pe pereţii urbei. Poate o fi o nouă tehnică de marketing! Nu-i vorbă, imaginile tridimensionale cuceresc tot mai mult spaţiu. Însă, dacă se poate, ar fi de preferat ca spaţiul câştigat să nu fluture în faţa ochilor, sub nas ori să mângâie obrajii trecătorilor. Oraşul e plin de afişe ce se decojesc de pe pereţi. Lipite una peste alta, parcă pentru veşnicie. Acestea devin pe zi ce trece tot mai enervante. Flutură în vânt nu ca „zălogul de legământ” din cântecul predecembrist (şi pre ’89), ci ca nişte urâţenii, rupte, roase de vreme, inestetice şi câte alte adjective să le mai dăm?! Dar, cine să se apuce să le răzuiască de pe tencuiala clădirilor ori sticlele vitrinelor de prin oraş? Nu avem decât să aşteptăm să se desprindă singure, şi să vină apoi prima adiere pentru a-şi urma aventura pe străzile urbei.

Un Comentariu la "Flutură în vânt …"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.