Urechea costa prea multi bani

Trei mii de telefoane au fost interceptate, cu mandat, in 2009. Anul marii crize. Un numar dublu de mandate de interceptare in comparatie cu 2005. Ce inseamna acest lucru? Inseamna, mai intai, ca devenim un stat politienesc. Daca nu cumva am si devenit. In al doilea rand, inseamna costuri. Uriase. In resurse umane, in resurse tehnice si in resure financiare.

La un moment dat, mai multi dintre noi am calculat cat ar fi putut sa coste urmarirea unei singure persoane. Era vorba de Dan Diaconescu, in cazul caruia procurorii au confirmat un numar extraordinar de mare de ore de interceptare. Nu-mi mai amintesc cifrele. Erau oricum exorbitante. Ce trebuie sa inteleaga orice cetatean al Romaniei? Faptul ca, pe de o parte, in anumite situatii, interceptarile sunt necesare. Si faptul ca, pe de alta parte, atunci cand autoritatile exagereaza, utilizand acest sistem, situatia degenereaza. Atat din punct de vedere financiar, cat si chiar sub aspectul sigurantei cetateanului. Cetateanul, in loc sa traiasca intr-o siguranta mai mare, descopera ca se misca intr-o lume in care oricine poate cotrobai in viata sa personala, in viata apropiatilor sai, pentru ca, in final, informatiile obtinute sa-i aduca prejudicii.
Un mandat de interceptare inseamna ca, pe toata durata sa de valabilitate, care este de cateva luni – si, atentie, mandatele poti fi reinnoite sub diverse pretexte – absolut toate convorbirile telefonice ale persoanei banuite ca ar fi facut ceva ilegal sau ca urmeaza sa faca sunt interceptate. Indiferent cate aparate utilizeaza si indiferent ce fel de aparate utilizeaza. Si indiferent cu cine si pe ce tema se converseaza. Rezultatul e reprezentat, pana la urma, de mii de ore de ascultare. Dupa care urmeaza redactarea asa-numitelor stenograme. Aceasta operatie nu poate fi niciodata pe deplin automatizata. Pentru ca se pot produce erori, care fie distrug o proba, fie creeaza o proba falsa. In consecinta, in cazul fiecarei persoane interceptate sunt alocate resurse umane. Resursele umane sunt lucratori ai Serviciului Roman de Informatii, pregatiti si platiti in acest scop, cu salarii care nu au fost reduse cu 25 la suta. Apoi, sunt cheltuieli uriase de procesare si stocare a datelor. Dar o persoana interceptata este, de fapt, o persoana urmarita. Nu doar in sensul conversatiilor telefonice. Ci si ambiental. Ceea ce presupune alte operatiuni speciale, cu alti oameni si cu alte mijloace pentru implementarea sistemelor de interceptare ambientala. Si alte randuri de stenograme. O persoana interceptata telefonic si ambiental este urmarita pas cu pas. 24 de ore din 24. In tara si in strainatate. Nu e greu de imaginat cati oameni participa la aceasta operatie.

Cand vorbim de trei mii de mandate de ascultare, vorbim de fapt de inmultirea unei sume astronomice, situata undeva la 100 de mii de euro cu trei mii. Iar rezultatul ar fi cam 300 de milioane de euro. Nu am luat in calcul timpul platit din bani publici al celor care decid ce se intampla cu rezultatele unei asemenea urmariri. Superiori SRI si procurori. Nu am luat, de asemenea, in calcul interceptarile facute de celelalte servicii secrete. Una peste alta, costul acestei politii politice – pentru ca asta se intampla la noi – este atat de mare, incat va veni momentul cand o noua majoritate parlamentara va trebui sa vada cat a meritat si cat nu a meritat. Si sa stabileasca cine raspunde. De risipa de bani si de restrangerea drepturilor cetatenesti.

Sursa: www.sroscas.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.