Despre şamani şi şamanism

Şamanismul este un sistem de convingeri traditionale care iau in considerare intregul Univers, ca fiind viu si interconectat. El este o experienta directa de cunoastere spirituala, care se practica pentru dobandirea vindecarii si nu numai, folosind calatoriile mitice in subconstient, muzica rituala ritmica, plante psihoactive, pietre ritualice si altele. Cel ce practica samanismul se numeste saman, cuvant care inseamna “cel care stie”. Samanii folosesc coduri, exprimandu-se verbal, muzical, artistic si prin dans, prin simboluri cu semnificatii diverse, ca amuletele sau simbolurile de pe costumul de saman, prin instrumente de percutie, ca toba, tamburul sau zornaitoarele, prin plante, apa, pietre, foc, dar si prin animale/putere/spirit ; tehnicile samanice iau forme diverse : metamorfozare, fuzionare, calatorii spirituale si abilitatea de a vindeca la distanta. Samanii lucreaza cu spiritul sau sufletul, vindecand bolile la nivelul acestuia, dobandind cunostinte si perspectiva din lucrul cu spiritele naturii, pietre, copaci, animale, dar si cu spiritele stramosilor lor. Pentru saman tot ce este viu poarta informatii si se poate apela spiritul, energia sau constiinta acestora. Originile samanismului sunt foarte vechi, putand proveni din neolitic, fiind anterioare oricarei religii organizate si avand radacini in aminismul ancestral. Platon scria in lucrarea sa Phaedrus ca “primele profetii au fost cele ale unui stejar” si ca cei ce au ascultat acele profetii au fost multumiti “sa asculte un stejar sau o piatra, atat timp cat acestea spun adevarul”.

Localizare

Desi nativii americani, primele popoare amerindiene si multe culturi americane indigene de pe acest continent au avut vindecatori traditionali, ritualisti, mistici sau asa-zisii “oameni/medicament”, nici una dintre aceste culturi n-au folosit vreodata cuvantul saman. Adevaratul classicum locus al samanismului este considerat – Siberia. Sursele etnografice clasice vorbesc despre nasterea samanismului la popoarele siberiene, uralice, altaice, samoyedice. Si in Europa gasim urmele unei puternice traditii samanice la populatiile fino-ugrice si la huni. Unele surse, neverificabile istoric, conecteaza practicile druizilor la practicile samanice, datorita abordarilor similare referitoare la natura, aspecte legate de spiritualitate si rolul in cadrul comunitatilor respective. In China samanismul a fost marginalizat de confucianism, desi si astazi se mai intalnesc practici samanice in cultura chineza. Samanismul este, de asemenea, parte din religia japoneza Shinto, cu distinctia ca Shinto este o forma de samanism pentru comunitatile agricole japoneze. Inuitii, grupurile de eschimosi din Alaska, Canada de Nord, Labrador si Groenlanda practicau si ei samanismul ; la fel, il regasim si in Africa. In America de Sud gasim vindecarea samanica la indigenii Kuna din Panama, bazata pe talismane sacre, in Peru gasim ritualuri bazate pe consumul de ayahuasca sau mescaline ; poporul Maya din Guatemala, Belize si Mexic practica o forma sofisticata de samanism, bazata pe astrologie si divinatie prin “sangele care vorbeste” realizata prin strapungerea venelor de la maini si picioare. In America de Nord, triburile Navajo aveau asa-zisii “oameni/medicament”, cunoscuti sub numele de “hatalii”, care vindecau boli prin transe, instrumente diverse, cristaluri si cantece. Cu titlu informativ : la sfarsitul secolului al XIX-lea a existat in America de Nord o miscare asa-zis samanica – Ghost Dance – care urmarea o lume separata de invadatorii albi ; guvernul SUA a suprimat cu brutalitate acesta miscare prin “masacrul de la Wounded Knee” care – mai tarziu – a si inspirat o realizare cinematografica.

Călătoria şamanică

In scopul de a comunica cu spiritele, samanul va deplasa propria constiinta la nivelul superior al acestor spirite, prin diverse metode, cum ar fi : meditatia repetitiva, prin diverse sunete de toba, tamburina sau cu ajutorul plantelor sau pietrelor. Apoi samanul capata “vederea” prin alti ochi, observand ce se intampla la nivel spiritual. Practicand “zborul sufletului”, o schimbare de constiinta, care permite ca partea libera a ei sau sufletul sa paraseasca corpul. Samanismul sustine ca, asa cum sufletul paraseste corpul in timpul visarii, el este liber sa calatoreasca si in mod intentionat, iar samanul face acest lucru pentru a vindeca. Calatoria sufletului are destinatii specifice care, in ciuda diferentelor intre diverse culturi prin natura si locatia lor geografica diferita, sunt aceleasi pentru toate culturile; aceasta destinatie este ca o cosmogonie, impartita in : lumea superioara ( Cerul, zborul, sufletul, spiritual ), lumea umana ( ceea ce este vizibil si cunoscut prin simturile umane ) si lumea inferioara ( interlopa, subacvatica, subpamanteana ).

Vindecarea şamanică

Samanul vede boala ca pe o lipsa de putere sau de energie, pierdute candva, pe parcursul vietii si in scopul de a o vindeca apeleaza la puterea animalelor salbatice, al caror spirit poate sa dea din puterea, energia si vitalitatea lor. Astfel de animale/spirit pot fi : jaguarul care merge pe pamant, inoata in apa si urca in copaci apartinad celor trei lumi : de sus, de jos si lumilor superioare. La fel rata salbatica este animal/spirit caci poate zbura si poate inota. Astfel de animale/spirit pot fi ursul, soimul, lupul, sarpele si altele. De notat ca animalele domestice nu pot fi animale/spirit-ajutatoare in samanism, deoarece ele sunt deja puse in slujba omului prin natura prestatiei lor. Samanii elimina energiile care pot provoca boli, durere sau dificultati emotionale. Propria energie negativa sau cea trimisa de altcineva sunt depozitate de corpul uman, iar samanul “vede” acel loc si, prin asa-zisa “extragere samanica” el poate vindeca organismul respectiv. In samanism se crede ca si sufletul celui bolnav poate parasi corpul pentru a se proteja ( si aici ne apropiem de parapsihologie. In cazul unui soc puternic, traumatism sau traire emotionala intensa, de multe ori intervine lesinul ; in samanism exista credinta ca o parte a sufletului lasa organismul sa se protejeze de acest soc fizic sau emotional) . Exista cazuri in care se mentioneaza o pierdere a sufletului ( nu vorbim despre moarte ), iar samanul este chemat pentru a recupera acest suflet si in culturile indigene acest lucru s-a realizat in mod regulat in cele mai multe cazuri. In psihologie intalnim cazuri in care o persoana are sentimentul ca o parte din el sau ea – lipseste. Aceasta pierdere a sufletului din samanism poate fi comparabila cu conceptul psihologic de disociere. Alta activitate samanica este aceea a vindecarii pamantului, fie ca nu mai cresc pe el anumite culturi, fie pentru a descoperi virtutile vindecatoare ale plantelor si pietrelor. In mod traditional samanii au folosit capacitatea lor de a comunica cu constiinta pamantului, a apei si a altor componente ale naturii vii ; astfel samanii din America de Sud au facut descoperiri care astazi stau la baza medicamentelor folosite de sistemul de sanatate vestic. Timpul si spatiul sunt in credinta samanica – relative ( fizica cuantica ? ). In timpul practicii samanice ei nu se supun normelor materiei/forma fizica, urmand doar principiul energie. Datorita acestei metode, in samanism este posibila vindecarea la distanta.

Şamanismul astăzi

Cu timpul practicile samanice au fost considerate invechite si au inceput sa fie uitate ; au ramas insa in texte folclorice si in credintele si practicile uzitate ici si colo. In anumite zone a avut o existenta prelungita datorita pozitionarii geografice, samanismul pastrandu-se in randul popoarelor indigene din tundra, in jungle, in deserturi sau in unele zone rurale, indeosebi in America de Sus si Africa. Desi mai rar observate, unele practici se mai pastreaza la eschimosii din apropierea Cercului Polar si printre urmasii triburilor de indieni cherokee ( cuvantul pentru “medicament” este Nvowti, care inseamna “putere” si aminteste de animalul/putere/spirit din shamanism ). In Vest se incearca reinvierea practicilor samanice, dar adevaratul spirit al samanilor a disparut de mult ; ce ne-a ramas este doar amintirea si unele referiri etnografice.

Cel mai important lucru

Ca si in parapsihologie, in samanism cea mai importanta lectie pentru saman este aceea a detasarii de ego-ul sau, a parasirii oricarui sentiment de mandrie sau de interes personal, in favoarea implinirii rolului sau de ajutor spiritual pentru bolnav sau pentru natura. Fara compasiune, practica samanica nu este eficace.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.