„BUFONUL REGELUI” – un spectacol care merită văzut

Sala „Studio” a Teatrului de Nord Satu Mare a fost renovată de curând şi aştepta cu nerăbdare să găzduiască decent un spectacol memorabil. Şi iată că duminică 21 noiembrie, de la ora 18.00 o să intre în această locaţie tocmai „BUFONUL REGELUI”, un one-man-show cu actorul Radu Botar pe un scenariu din texte de William Shakespeare şi Victor Eftimiu (un concept regizoral personal inspirat din spectacolul „Hamlet” în regia lui Gelu Badea).
Trebuie să ştiţi neapărat că acesta nu e un bufon de rând, este chiar acel spectacol „BUFONUL REGELUI” care a fost premiat la festivalul GALA STAR din Bacău cu Premiul pentru cel mai bun one-man show şi Premiul publicului “Ştefan Iordache”.
Sala „Studio” a Teatrului de Nord are un număr limitat de locuri, astfel că vă sfătuim să vă luaţi din timp câte un bilet (mai ieftin decât un pachet de ţigări, costă doar 10 lei) de la Agenţia teatrală.

Conform opiniei actorului Radu Botar, „BUFONUL REGELUI” este „un spectacol care încearcă să vorbească direct despre nevoia de adevăr într-o lume în continuă alergare după facil şi derizoriu, într-o lume în care valorile sunt pervertite, o lume în care Omul generic este devorat de Homo-politicus. Simplitatea sufocată de stufos, lipsa de atitudine devenită modus vivendi iar libertatea de a spune „Nu” începe să fie considerată obrăznicie şi sfidare ceea ce impune pedepsirea ca atare; exemplar şi cu multă ură… Ei bine, NUUUUU!..”
Şi dacă nu v-a convins pe deplin varianta pe scurt a opiniei celui care face tot spectacolul la care sunteţi invitaţi duminică, vă rugăm respectuos să citiţi rândurile care urmează. Şi apoi să recunoaşteţi că aţi fost convinşi că „BUFONUL REGELUI” merită văzut, auzit, gândit.

Bufoni şi bufonade

Cu ani în urmă, îndrăzneam să-nvăţ a muri în felul lui Molière… luându-mă la harţă cu plămânul lui într-o agitaţie interioară de o oră şi jumătate. Ce bufonadă!…
Peste ani, în aventura mea sătmăreană, începută mai mult în derivă, m-am aruncat într-o călătorie maximă, alături şi cu Denny Boodman T. D. Lemon Novecento, cântând jazz-ul vieţii şi al morţii în oceanul infinit întru frumosul şi tragicul unei ide de a fi… O călătorie de o oră şi patruzeci de minute, furtunoasă şi singulară…

Martori, doar sufletul şi inima în palma „călătorilor” care au îndrăznit să se aventureze la un ceai şi o poveste. Şi, Doamne!… Ce-am mai râs şi ce-am mai plâns!… O altă, nostimă, bufonadă…
Apoi, când în ţara chiorului (nimic din cea a „orbului” biblic!), meschinăria, micimea sunt la rang înalt, când curcubeul este pervertit şi culorile lui calde terfelite, când bufonii politici şi-au învăţat trucurile nu la curtea regilor, ci în ograda porcarului, prin coteţele acestuia, când cuţitele perfide ale unor măcelari lipsiţi de scrupule taie şi perforează oasele slăbite de febra dezamăgirilor în lanţ, când bufonada generală devine Fondul Majoritar de Indiferenţă, acompaniat în ritm de manea de taraful Bocciilor Ordinari şi Casapi; măcar pentru o oră, arta unui Bufon autentic încearcă să mai hrănească speranţele şi să-şi strige adevărul, fie el şi dureros…

Pentru asta – a câta oară, Doamne! – unchiul Will ne pune în faţă… oglinda. Nu vă speriaţi! Bufonul doar o poartă… să ne putem vedea mai bine. Conştiinţa-Rege i-a dat dezlegare. Să ne privim, aşadar! Frumoasă bufonada vieţii noastre, nu?…
Înainte de a se închide grădiniţele, şcolile, spitalele, teatrele… Bufonul – Regelui – de astă dată (îşi) mai strigă o dată… URA!…

Radu Botar

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.