Nu ştim cu certitudine dacă este vorba de o creştere alarmantă a vreunui fenomen infracţional specific – de genul traficului de droguri, al posibilelor ameninţări teroriste, al infracţiunilor de corupţie sau alte infracţiuni împotriva siguranţei naţionale -, dar ştim că la Judecătoria Satu Mare numărul cererilor pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi/sau a altor mijloace electronice de comunicare (cum ar fi aparent banalul e-mail, de exemplu) are mari şanse să se tripleze în acest an prin comparaţie cu anul trecut. Poate că cifrele care urmează nu sunt chiar atâta de mari pe cît s-ar fi crezut, dar surpriza este alta (mai spre final)…

Primele date comparative

În anul 2009 au fost admise – de un complet anume desemnat din cadrul Judecătoriei Satu Mare – 31 de cereri privind interceptări şi înregistrări audio-video (în conformitate cu articolul 91 indice 1 şi următoarele din Codul de procedură penală). Pe lunile anului trecut, numărul autorizărilor de interceptare se prezintă astfel: ianuarie -1, februarie – 1, martie – 2, aprilie – 4, mai – 4, iunie – 2, iulie – 1, august – 5, septembrie – 5, octombrie – 3, noiembrie – 2 şi decembrie – 1.

Până azi, în anul 2010 Judecătoria Satu Mare a admis 79 de cereri pentru interceptări şi înregistrări audio-video. Pe lunile calendaristice ale acestui an, situaţia autorizărilor interceptărilor convorbirilor telefonice arată cam aşa: ianuarie – 3, februarie – 3, martie – 9, aprilie – 4, mai – 4, iunie – 5, iulie – 8, august – 10, septembrie – 14, octombrie – 18 şi noiembrie – 1 (până acum).
Se poate observa uşor tendinţa crescătoare a numărului de astfel de cereri admise de Judecătoria Satu Mare.

O precizare absolut necesară

Cifrele de mai sus nu au fost obţinute de Sătmăreanul din vreo sursă oficială şi cu patalama de purtător de cuvânt. Nici vorbă. Nu de alta, dar nu am mai primit aceste informaţii (o simplă statistică, până la urmă) de la judecătorul Remus Nemeş, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Satu Mare (în a cărui competenţă teritorială este şi Judecătoria Satu Mare). Noi formulasem vineri, în jurul orei 12, o solicitare verbală la Biroul de Relaţii cu Publicul al Tribunalului Satu Mare, mai exact am stat de vorbă cu Diana Sângeorzan – consilier la biroul cu pricina – care a promis că va transmite întrebările noastre despre interceptările telefonice purtătorului de cuvânt Remus Nemeş, acesta fiind singurul abilitat să ofere informaţii oficiale presei. Ne-am înţeles că vom primi informaţiile solicitate fie pe e-mail, fie telefonic. Nu le-am primit de nici un fel. Încercarea noastră de a-l contacta telefonic pe purtătorul de cuvânt al Tribunalului Satu Mare n-a avut sorţi de izbândă. Până la urmă, nu-i reproşăm nimic – o fi avut alte treburi mai importante, o fi fost fără chef (orice om poate înţelege asta, nu ? – mai ales că începea week-endul).

Prin urmare, am fost obligaţi să apelăm la alte surse. Neoficiale şi ne-scorţoase, dar valabile. Prima dintre surse este la îndemâna oricui. Este pe Internet şi se numeşte portalul instanţelor de judecată – http://portal.just.ro – şi, cu o tonă de răbdare şi timp la dispoziţie, am obţinut cifrele pe care vi le-am prezentat mai sus. Celelalte surse la care am apelat pentru mici lămuriri suplimetare sunt magistraţi şi avocaţi cărora nu le vom dezvălui numele pentru simplul motiv că ei nu vor.

Cum şi de ce se fac interceptări, după lege

Conform Codului de Procedură Penală, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor la diverse infracţiuni (de natura celor pomenite mai sus) nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

În conformitate cu legea, autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile. Cererea se soluţionează în camera de consiliu de preşedintele instanţei căruia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Autorizaţia poate fi reînnoită înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile, iar durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă nu poate depăşi 120 de zile.

Până la 200 de persoane pe bucată de autorizaţie

Surse confidenţiale aparţinând unor structuri de informaţii din judeţul Satu Mare au declarat că există proceduri (noi nu le-am văzut, că-s secrete, cică !) pe baza cărora se pot intercepta convorbirile telefonice mai multor persoane în cadrul fiecărei autorizaţii emise de judecător. “Sunt cazuri în care se interceptează şi se înregistrează până la 200 de persoane în baza unei singure autorizaţii. E adevărat că astfel de cazuri nu sunt multe, dar ideea de bază este asta: autorizarea nu se dă pe persoană fizică, ci pe cazul instrumentat – iar într-un dosar pot fi implicate, sau se bănuieşte că sunt implicate, mai multe persoane.” În plus, unele cereri din numărul total precizat la începutul articolului pot să fie, de fapt, doar cereri de prelungire a autorizaţiei de interceptare, deci nu se referă la cazuri penale noi. Chiar şi atunci, este evident faptul că nu doar 79 de persoane din judeţul Satu Mare au telefoanele interceptate legal, acestea fiind mult mai multe.

Şi o ultimă precizare

Pe de altă parte, judecătorii consultaţi de Sătmăreanul susţin că, în general, cererile pentru autorizaţiile de interceptare a convorbirilor sunt bazate pe o serie de probe iniţiale. “Procurorul vine cu probele strânse până la un moment dat, le prezintă instanţei, şi, în funcţie de acestea, se acordă sau nu autorizaţia. După aprobarea autorizaţiei, organul de cercetare penală procedează la înregistrarea convorbirilor. Singurul parchet care are propriul sistem de înregistrare a convorbirilor telefonice este DNA, ceilalţi procurori apelând la SRI. Oricum, normal ar fi să nu se poată face un dosar penal cuiva având la bază numai interceptări, acestea trebuind să fie coroborate cu alte probe relevante”, a declarat pentru Sătmăreanul un magistrat din cadrul Tribunalului Satu Mare.