Exemplu de evaziune fiscală cu care se luptă finanţiştii plătiţi cu doi lei

Trânta cu evaziunea fiscală este unul dintre obiectivele de mare calibru pe  guvernanţii îl clamează, îl reclamă şi îl pretind cu voci hotărâte şi priviri încruntate. Ei susţin că asta, evaziunea adică, este “marea bubă” a economiei româneşti şi că din cauza ei n-avem noi lapte, brânză, miere şi lefuri europene în bătătură. Prin urmare, premierul Boc a dat ordin cu strigături ca toate “organili” statului ologit de parşiva evaziune fiscală să facă bine să-şi aducă toată contribuţia posibilă la combaterea straşnică a acestui fenomen. Dar, după cum vom arăta în cele ce urmează, tot acest circ abia mai are relevanţă când vine vorba de punerea în practică a regiei anti-evazionistice. Nu de alta, dar soldăţeilor de pe frontul economic – de la inspectori fiscali la comisari de Gardă Financiară şi restul alaiului – li s-a tăiat drastic din solda de luptă şi, implicit, din elanul combativ. Finanţiştii fără stimulente au ajuns să aibă salarii de 500-700 de lei (cam din vina lor, ce-i drept) şi fac eforturi disperate să aibă şansa micilor buturugi care să-i întoarcă cu roatele-n sus pe evazionişti, mai ales pe “ăia mari”. (Paranteză. Nu povestim – momentan – despre faptul că există şi o întreagă serie de reprezentanţi sătmăreni ai organelor de control cărora le-au apărut viloaiele din senin, maşinile luxoase din lună şi le-au crescut conturile  mai ceva ca pâinea cu amelioratori. Când ne vom termina documentarea pe tema asta, veţi fi primii care veţi afla. Închis paranteza.)

Altfel spus, greu la dealul luptei împotriva săltăreţei evaziuni fiscale cu finanţiştii cu salarii mici…

Dac-am zis, am zis

La începutul acestei luni, Sătmăreanul publica o declaraţie a şefului Gărzii Financiare Satu Mare, Ioan Şipoş, pe care acesta a făcut-o în cadrul unei şedinţe de Colegiu Prefectural. Atunci el a spus aşa:” Chiar în următoarele zile vom finaliza o anchetă referitoare la o firmă cu sediul în Satu Mare care a făcut afaceri cu recuperări de TVA prin Bulgaria, anchetă în care s-au implicat şi cei de la Bucureşti. Imaginaţi-vă că la această firmă facturile erau declarate de contabilă prin telefon ! În acest caz este vorba de o evaziune de peste 100 de miliarde !” În articolul publicat de Sătmăreanul vă promiteam că vă vom oferi amănunte despre firma respectivă, despre persoanele implicate şi despre mecanismul financiar care a dus la această evaziune fiscală de peste 2.500.000 de euro. Ne ţinem de cuvânt, iată povestea.

Ceapă, petrol, zahăr şi TVA

În a doua jumătate a anului 2009, sătmăreanul Tiberiu Nicolae Olah devine administrator „de faţadă” al firmei SC Tibanca Prier SRL Satu Mare, societate cu sediul pe str. Ion Ghica nr. 38 bloc 1 ap. 36 (într-o magherniţă dintr-un bloc insalubru situat lângă fosta fabrică de mobilă Samobil) şi având ca principal obiect de activitate transportul rutier de mărfuri. De fapt, Tiberiu Olah intrase în “combinaţie” în urma unor discuţii avute cu  orădeanul Ionel Ştiube încă din timpul când amândoi erau încarceraţi la Penitenciarul Oradea (primul ispăşind o condamnare pentru înşelăciune şi trafic de persoane, cel de-al doilea fiind arestat preventiv pentru, aţi ghicit !, evaziune fiscală). Când s-au văzut amândoi “afară”, au început să colaboreze şi prima mişcare a fost aranjarea cesiunii unei firme pe numele sătmăreanului. Firma a început să transporte tot felul de produse, îndeosebi zahăr şi produse petroliere, atât în Ungaria şi Slovacia, cât şi în Bulgaria. Prima dată, Tibanca Prier SRL a intrat în vizorul Gărzii Financiare la sfârşitul lunii ianuarie 2010, când au fost găsite nişte nereguli în actele de import ale unui autotren care transporta ceapă din Bulgaria. Maşina a fost oprită în vama Giurgiu, marfa sechestrată, actele firmei luate la puricat. Deoarece agentul economic era din zona asta, cazul a ajuns pe mâna a doi comisari de la Garda Financiară Satu Mare care şi-au dat repede seama că se află în faţa unei evaziuni fiscale de proporţii. N-au reuşit nici până în ziua de azi să stea de vorbă direct cu Tiberiu Olah altfel decât la telefon, acesta trimiţându-şi “la înaintare” contabila firmei şi un avocat pentru a da lămuriri în legătură cu tonele de nereguli din actele societăţii ( între care neînregistrarea mai multor facturi de valoare mare, unele de zeci de mii de euro, era o practică obişnuită). Pe de altă parte, firma recupera TVA de la statul roman – tot cu zecile de mii de euro – sub pretextul că, scriptic, ar fi făcut export-import intracomunitar. Doar că operaţiunile financiar-contabile obligatorii cam lipseau din evidenţele firmei.

Ramificaţii în Oradea, Piteşti, Giurgiu

Orădeanul Ionel Ştiube, cel care-l folosea pe Tiberiu Olah pentru comiterea evaziunii fiscale (şi pe care-l plătea cu 2000 de lei pe săptămână) nu “opera” singur şi de capul lui, el fiind coordonat de fratele său mai în vârstă, Viorel Ştiube. Acesta din urmă are „mulţi prieteni şi foarte multe relaţii” – potrivit unor surse din rândul anchetatorilor ne-finanţişti – în rândul unor ofiţeri din diferite structuri de informaţii din Bucureşti, Bihor şi Vâlcea, persoane care l-au ajutat şi-l ajută până-n zilele noastre în obţinerea de diverse informaţii al naibii de utile, atât despre anumite persoane, cât şi despre unele oportunităţi de afaceri. În plus, Viorel Ştiube este un bun amic al fostului ministru de al Internelor, senatorul PDL Vasile Blaga, cu care se cunoştea încă de pe vremea când acesta din urmă era şeful Direcţiei Regionale Vamale în Oradea.

Pentru o mai profitabilă “ramificare” a activităţii, mai ales după ce SC Tibanca Prier SRL a fost luată în colimatorul autorităţilor, fraţii Ştiube l-au făcut pe Tiberiu Olah “delegat” al unei firme înfiinţate în Bulgaria pe numele unui alt acolit de-al lor (Aurel Andor, un alt bihorean) şi au mai racolat un sătmărean – al cărui nume, din anumite raţiuni obiective, îl trecem momentan sub tăcere; în articol o să-l “botezăm” XY– pentru a prelua pe numele său alte două firme care urmau să fie folosite tot pentru “fentarea” statului. Astfel, prin intermediul lui XY, au ajuns să fie controlate SC Aliana Divers Comexport SRL din Piteşti şi SC Troy Building SRL Giurgiu. Posibilităţile de mişculaţie financiară a fraţilor Ştiube şi a interpuşilor acestora s-au lărgit considerabil.

Tentacule în Bulgaria, Ungaria, Slovacia

În data de 18 februarie 2010, Ionel Ştiube şi un collaborator al acestuia din Giugiu – Alin Ionescu – l-au dus pe sătmăreanul XY la o fabrică de zahăr din Bulgaria, la Stara Zagora. Cu toate că  XY nu avea decât o carte de identitate provizorie, el a putut trece frontiera româno-bulgară datorită faptului că Alin Ionescu (care a lucrat până în vara lui 2009 în vama Giugiu ca poliţist de frontieră) ii cunostea foarte bine pe cei de acolo. După o discuţie cu şeful de tură, atunci când s-a ajuns la punctul de control de dincolo de podul care se arcuieşte peste Dunare spre Ruse, Alin Ionescu i-a dat 50 de euro celui care era acolo de serviciu pentru a fi lăsaţi toţi trei să treacă în Bulgaria chiar daca XY avea numai o carte provizorie de identitate. S-a ajuns la Stara Zagora, unde XY l-a cunoscut pe directorul adjunct al fabricii de zahăr – Krassimir Dosev – şi a semnat un contract de livrare a 760 tone de zahăr (la preţul de 522 euro/tonă) în calitate de “administrator” al firmei SC TROY BUILDING SRL. Interesant era faptul că s-a stipulat în contract ca plăţile pentru SC Troy Building SRL să fie făcute de către firma SC BIO TRIPON OIL SRL, firmă care de asemenea este controlată de Viorel şi Ionel Ştiube.

În realitate şi această firmă “plătitoare” este o firmă-fantomă, în evidenţele Ministerului Finanţelor fiind specificate următoarele: “acest agent economic  nu a avut salariaţi din 2008”…De fapt,  contractul pentru zahăr al firmei Troy Building SRL s-a semnat pentru că firma care încheiase anterior un contract similar (pentru cumpărarea a 1000 de tone de zahăr !) – SC TIBANCA PRIER SRL – a fost dată în consemn la frontieră şi i-au fost oprite de către Garda Financiară alte două transporturi de zahăr, dupa ce primele două au trecut nestingherite. De asemenea, în biroul directorului bulgar exista un contract anterior de livrare de zahăr – alte 4500 tone – pe numele firmei SC ALIANA DIVERS COMEXPORT SRL.

Aceste cantităţi de zahar erau aduse în România şi vândute în  realitate unor comercianţi din România, deşi scriptic totul se exporta în Ungaria şi Slovacia.

Folosirea oportunităţilor de la METRO

Sătmăreanul Tiberiu Olah era cazat mai tot timpul (cu excepţia weekendului, când venea în Satu Mare) la o pensiune situată la 100 de metri de sucursala METRO din oraşul Voluntari din apropierea Bucureştiului. După ce s-a abandonat utilizarea societăţii Tibanca Prier SRL, acestuia I s-au făcut acte apparent legale de delegat împuternicit al firmei STELT KOM EOOD care are sediul oficial în Bulgaria şi al cărei administrator scriptic este Andor Aurel, omul fraţilor Stiube. Tiberiu Olah cumpăra zilnic produse la METRO Voluntari în numele firmei „bulgăreşti” şi prelua, în numerar, TVA-ul care se restituie în cazul operaţiunilor de export intracomunitar. Banii pe care îi ridica de la METRO ii trimitea urgent, prin bancă sau utilizând serviciul de transfer de la OMV, lui Viorel Ştiube. În realitate, toate aceste produse cumpărate de la METRO Voluntari – de sute de mii de RON pe zi – erau  transportate şi vândute tot unor firme româneşti din Bistriţa, Oradea, Râmnicu Vâlcea şi Iaşi.

Evaziune mare, colaborare pe măsură

Pentru documentarea şi demonstrarea (că demonstratul e complicat, nu constatarea) evaziunii fiscale comise de persoanele şi firmele menţionate – la care se mai adaugă şi altele, pe care nu le-am pomenit pentru a nu încurca ancheta – au pus umărul, mai mult sau mai puţin insistent, Garda Financiară din Satu Mare şi din alte judeţe, Serviciul de Investigare a fraudelor de la IPJ Satu Mare, Serviciul Judeţean Anticorupţie Satu Mare, DNA Oradea, DIICOT Piteşti, structura centrală a Gărzii Financiare şi unele structuri de informaţii. Din analiza faptelor şi documentelor s-a constatat că sunt întocmite o ditamai grămadă de documente fictive care simulează  transmiterea şi circulaţia economică a unor bunuri, care în final fac obiectul unor „livrări intracomunitare”, de asemenea fictive, astfel că dispar din circuitul comercial naţional. Ultima verigă din lanţul de fraudă a beneficiat astfel de deducere sau rambursare de TVA de la bugetul consolidat al statului. În acest mod a fost format un lanţ de fraudă la TVA – ceea ce finanţiştii numesc „frauda-carusel”.

Societatea Tibanca Prier SRL Satu Mare, apărând ca o primă verigă în lanţul de fraudă, a fost de fapt activată premeditându-se evaziunea fiscală prin efectuarea de operaţiuni comerciale fictive, neînregistrarea operaţiunilor economice, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul consolidat al statului şi facilitarea în favoarea ultimei verigi din lanţul de fraudă a deducerii şi/sau rambursării de TVA de la bugetul consolidat al statului.

Prin efectuarea unor operaţiuni economice care nu au fost înregistrate în evidenţa financiar-contabilă şi/sau raportate către organul fiscal teritorial competent, agenţii economici controlaţi s-au sustras de la plata către bugetul consolidat al statului a unei sume de peste 10.000.000 RON. Iar, la nivel de Satu Mare, ancheta este efectuată de doi comisari ai Gărzii Financiare. Atunci când au ieşit finanţiştii sătmăreni să protesteze în faţa sediului DGFP, am văzut „fluturaşul” de salariu al unuia dintre aceşti comisari: primise 641 de RON…

2 Comentarii la "Exemplu de evaziune fiscală cu care se luptă finanţiştii plătiţi cu doi lei"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.