EXCLUSIV! Incomodul, tranşantul şi diplomatul Silviu Zetea (prima parte)

ZETEA. Care este prima imagine care vă vine în minte atunci când auziţi acest nume ? Marca înregistrată (adică brandul) de pălincă având acest nume sau (în caz că-l cunoaşteţi) persoana – de obicei amabilă, zîmbitoare chiar şi atunci când are probleme presante de rezolvat – care se numeşte Silviu Zetea ? Cam greu de răspuns… Silviu Zetea a fost de acord, în urmă cu ceva vreme, să acorde un interviu în exclusivitate pentru Sătmăreanul şi să răspundă la unele întrebări nu foarte comode, totuşi. Aşa am aflat că este mândru de muca sa şi de renumele dobândit – pe plan naţional şi internaţional – de brandul de pălincă ZETEA, dar şi că nu-i place absolut deloc să fie considerat „finanţator” al PNL-ului. Că, din punctul său de vedere, există „categoria socială a organelor de control” care-şi fac de cap când fac verificări la câte-o firmă. Dar şi că o afacere, un nume şi o marcă se pot construi numai cu foarte mult bun-simţ (lucru din ce în ce mai rar astăzi, din nefericire). Prin urmare, vă invităm să citiţi un interviu deloc plictisitor. Transcrierea acestui interviu are două părţi mari şi late – astăzi: prima parte.

Sunteţi o persoană realmente cunoscută nu numai în judeţul Satu Mare, ci în multe locuri selecte din ţară şi din străinătate. Sunteţi şi dumneavoastră un „brand” aşa cum, la un moment dat, zicea despre sine Ion Iliescu ?

–    Eu nu aş face o comparaţie între cele două branduri pentru că brandul pe care l-am creat eu va dăinui, cred, şi peste sute de ani şi atunci nu poate exista un astfel de termen de comparaţie.

Cum este să faci din tradiţie, adică din producerea de pălincă, o afacere serioasă ?

–    Eu zic că este simplu, atîta timp cât la baza acestei acestei afaceri – dacă o putem numi „afacere” – stă o iniţiativă care care porneşte cu mult înainte să mă fi născut eu. Am obiceiul să spun că tradiţia, în familia Zetea, în ceea ce priveşte fabricarea băuturilor distilate din fructe, dăinuieşte de peste un secol. Eu sunt, practic, cea de-a treia generaţie care are această ocupaţie, doar că eu am făcut ca lucrurile să evolueze.

Adică: la vremuri noi, un brand nou ?

–    Pot spune, fără falsă modestie, că brandul ZETEA l-am creat eu. Şi beneficiarii brandului vor fi urmaşii mei, ei fiind cel mai bine poziţionaţi pentru continuarea brandului.

Cum aţi reuşit, totuşi ? Că au mai încercat şi alţii…

–     Ca să faci o afacere, îţi trebuie foarte multă îndârjire, ambiţie, perseverenţă şi – nu în ultimul rând ! – pricepere. Pricepere în ceea ce faci. Să iubeşti ceea ce faci, să urmăreşti calitatea, să ştii să-ţi promovezi produsul. Fac o paranteză şi şi vă spun ceva aparte… Un vizitator, care a fost pe-aici pe la mine şi a văzut ce şi cum fac eu aici, a tras o concluzie pe care mi-am însuşit-o: producătorul care-şi promovează produsele cu foarte mult bun-simţ nu poate să facă decât un marketing de calitate, care ulterior naşte sau duce la crearea unui brand. Acesta este lucrul pe care l-am făcut eu, acesta e „secretul” pentru ceea ce am reuşit să fac… Dar, revenind direct la întrebarea pe care aţi pus-o, adică dacă este greu sau nu să faci un brand dintr-o afacere, aş spune că…

Nu, întrebarea se referea la modul în care se transformă o tradiţie, respectiv un produs tradiţional cum e pălinca, într-o afacere !

–     Da, pălinca sau ţuica este un produs tradiţional, doar că am dat numele meu pentru ceea ce fac eu. Şi nu a fost deloc uşor !… Gândiţi-vă că, dintre miile de producători sau zecile de mii de producători de pălincă din ţară, apar doar două sau trei branduri, deci nu este ceva uşor. S-ar putea spune, poate, că în cazul multora este vorba fie de nepricepere, fie că e foarte greu. Aş trece peste partea cu „nepriceperea” şi aş sublinia că este foarte greu – dar nu imposibil ! Şi eu cred că am dovedit acest lucru.

Şi cum „combinaţi” afacerile cu politica ?

–     Le separ total ! Ceea ce fac eu în afaceri este o treabă care persistă, va dura. Şi nu vreau s-o amestec cu politica. Ceea ce nu înseamnă că eu nu fac politică ! Pentru că cineva spunea că „pentru ca răul să domine, este suficienmt să nu faci nimic”… Ca să folosesc o expresie celebră, „somnul raţiunii naşte monştri”. Deci, fac şi politică.

De ce ?

–     A nu te implica deloc în politică – în condiţiile în care politicul ne asigură „aşternutul legislativ”, ca să zic aşa – este o mare prostie ! Şi eu cred că a face politică înseamnă să desfăşori o formă de activitate care să influenţeze cumva, la un moment dat, decizia politică, adică exact ceea ce îţi poate asigura, până la urmă, un cadru favorabil dezvoltării liberei iniţiative.

De asta sunteţi membru PNL ?

–     Eu sunt un liberal – şi asta nu referă neapărat doar la faptul că sunt în PNL. Sunt liberal, aş spune chiar că sunt un liberal radical în sensul că eu chiar cred în valorile liberale. Mă refer în special la libertatea de a face ceva – asta înseamnă, cred eu, a fi liberal radical ! Să ai libertatea de a-ţi pune în practică iniţiativele, de a crea ceva şi de redistribui ulterior valoarea adăugată pe care o creezi. Fără să intenţionez să supăr pe cineva – eu asta cred şi aşa cred că este bine şi normal.

Probabil că faceţi o diferenţiere clară între influenţarea deciziei politice pentru derularea preferenţială a unei afaceri punctuale a cuiva anume din „clientela politică” din fiecare partid şi implicarea politică pentru influenţarea în bine a unui întreg mediu – social sau de afaceri – care să ofere structura generală pentru dezvoltarea individuală în societate. Şi pentru toţi, în general…

–     Politica, adică influenţarea procesului legislativ, duce direct la influenţarea mediului de afaceri, mai ales în statul nostru. E foarte clar că ar fi nevoie de o stabilitate fiscală şi financiară, de o stabilitate legislativă, adică de nişte legi simple şi clare pe care să le putem cunoaşte şi să le putem respecta. Dar atâta timp cât se dă naştere la nişte legi doar ca ele să fie încălcate, nu putem face altceva decât să dăm un cadru de proliferare pentru corupţie ! Se nasc astfel prea uşor diferite interpretări interesate ale legilor şi se favorizează o anumită categorie socială.

La ce categorie socială vă referiţi ?

–     O spun fără nici o rezervă: mă refer la categoria socială a organelor de control care vin la o firmă şi zic: „aaa, nu te pot încadra acolo, dar găsesc ceva dincolo – înseamnă că oricum pot să-ţi găsesc ceva. Deci hai să cădem la înţelegere…” Nu înseamnă că absolut toţi fac aşa ceva, că efectiv fiecare care merge în control face asta, dar sunt mulţi…

Vi s-a întâmplat şi dumneavoastră să fiţi „abordat” în acest fel ?

–    Mie nu. Pentru că, în timp, mi s-a creat o imagine de om care nu se lasă influenţat. Ca să mă exprim mai popular: dacă am cumva o „bubiţă” undeva – că doar fiecare om are câte o „zgrăbunţă”, nu ?! -, nu înseamnă deloc că sunt necăjit şi mă stresez  că „vai !, dacă descoperă cineva bubiţa pe care o am ?”. Dacă se descoperă, aceasta va fi tratată strict  legal şi viaţa merge mai departe, nu înseamnă că este vorba de o „boală” incurabilă… Deci eu mi-am câştigat această reputaţie pentru că nu admit ca munca mea şi activitatea mea să fie condiţionată arbitrar de ceva sau cineva ! Şi o astfel de atitudine ţine de competenţa şi perseverenţa fiecăruia dintre noi – şi când spun asta, mă refer la mine, la familie, la toţi cei care participăm la această afacere.

Şi acesta este unul dintre motivele pentru care preferaţi să fiţi unul dintre principalii finanţatori ai organizaţiei judeţene a PNL şi nu unul dintre liderii vizibili ai acesteia ?

–     E greşit spus „finanţator” ! Pentru că să ştiţi că eu nu sunt un finanţator al filialei PNL, eu sunt un membru activ în sensul că mă implic în luări de poziţie. Pentru că eu spun aşa: nu sunt într-un partid sau formaţiune politică ca un finanţator sau ca un om care trebuie să asigure viaţa unei formaţiuni politice. Eu sunt…

Vă rog să mă scuzaţi că vă întrerup, dar credeţi că se poate ca, într-un partid, să aibă cineva „greutate” – prin ceea ce spune sau propune în acel partid – fără să aibă bani ?

–    Sigur !

…şi fără să bage bani în acel partid ?!

–     Sigur. Acuma… Este bine ştiut faptul că există oameni care nu au vocaţie politică şi care au influenţă financiară şi preferă să susţină pe cineva care are vocaţie politică. Eu sunt unul dintre cei care aş putea să susţin pe cineva, în principiu… dar nu-mi prea place să fac aşa ceva pentru că eu cred că am şi vocaţie politică. Astfel că eu cred că trebuie să-mi pun în valoare vocaţia politică, nu vocaţia susţinerii financiare.

De ce ?

–     Pentru că… Hai să fim sinceri ! Fiecare leu pe care îl câştig, eu îl câştig cu sudoare, cu muncă serioasă. Şi fiecare leu astfel câştigat are deja locul lui bine prevăzut în ceea ce se întâmplă în afacerea mea. Nu sunt dispus să-l direcţionez spre altcineva, care să-l folosească discreţionar ! Aşa ceva îmi este cam peste mână şi oarecum am un sentiment de supărare şi când, de exemplu, trebuie să plătesc taxele la stat – deşi, indirect, mă bucur într-un fel. Mă gândesc dacă n-ar fi mai bine, totuşi, ca aceşti bani să-mi rămână mie să mă dezvolt. E, dar n-am ce face… Şi revin la actul politic. Eu le spun tuturor, inclusiv colegilor de partid: „eu fac asta, dar costă atât, deci contribuiţi şi voi la brandul de ţară ZETEA pentru că aşa este normal”. Deci nu eu să susţin pur şi simplu pe cineva… Pare curios ? Dar aşa e.

Dar ştiţi şi dumneavoastră foarte bine că, în practică, problema se pune în felul următor: „eu finanţez partidul, dar atunci faceţi cum zic eu !”. De ce aţi fi dumneavoastră o excepţie de la regula asta ?

–    Adevărul e că, în general, cel care procedează în felul expus de dumneavoastră finanţează partidul cu un scop bine determinat, în sensul că doreşte ca ulterior decizia politică să-l ajute să-şi recupereze investiţia… Tocmai de aceea eu spun că nu sunt un „finanţator” ! pentru că eu nu am avut şi nu am nevoie de aşa ceva, de astfel de consecinţe.

Am insistat oarecum pe acest aspect pentru că, pe lângă faptul că se ştie că sunteţi cel care a creat brandul ZETEA pentru pălincă, dumneavoastră sunteţi perceput şi ca unul dintre oamenii de afaceri care susţin financiar PNL-ul. Până la urmă, orice partid are nevoie de bani şi e clar că aceştia nu vin numai din cotizaţii…

–     Dar, totuşi, nu pot fi numit „finanţator” ! Nu, eu sunt doar sincer şi consecvent în atitudinea mea politică, ceea ce e ceva diferit. Şi vă mai subliniez ceva: nu am motive să fiu finanţator !… Ştiu că există oameni care au motive să susţină anumite formaţiuni politice. Eu nu am avantaje şi nici nu am urmărit obţinerea de avantaje de pe urma politicului. Ba chiar am considerat că, în anumite situaţii, politicul s-a folosit de imaginea mea într-o oarecare măsură…

(click aici pentru a citi partea a doua a interviului)

Dorin Prunilă

2 Comentarii la "EXCLUSIV! Incomodul, tranşantul şi diplomatul Silviu Zetea (prima parte)"

  1. Pingback: EXCLUSIV! Incomodul, tranşantul şi diplomatul Silviu Zetea (partea a doua) | Satmareanul - ziar online de Satu Mare

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.